Revelionul pitipoancelor

De Revelion m-am trezit si cu un an in plus "la inventar". Mi-am luat in serios varsta de (viitor) mosneag si am petrecut cu grija si cu cativa prieteni ,in fata unei mese incarcate de bautura si mancare. Nu ca nu as fi avut muzica, dar simteam ca nu merge nimic ,asa ca am luat telecomanda in mana si am inceput sa zapez pe la cele cateva programe festive difuzate de televiziunile noastre.

Pe Antena 1 mai era cum mai era. O emisiune care imi aducea aminte de vestita "Cu masca,fara masca" de pe timpuri. Suportabil, pana au inceput sa se reproduca cativa manelisti. In plin elan dau pe PRO TV si...stupoare! Brusc am simtit cum lingura de salata boeuf, pe care abia o inghitisem da navala inapoi. Vinul mi s-a parut deodata cam prea acru.

Sub conducerea "pitiponcului" Liviu Varciu, se desfasura un Revelion ,in care, invitate de onoare erau un grup de "dive". In coltul din stanga era amplasata perechea cea mai stupida din asa zisul show biz romanesc: Andreea "Onasis" Tonciu si Sanziana "Silicoane" Buruiana. Urmate de Gina Pistol, poate singura care nu emana atata prostie si vulgaritate. Cap de coloana era domnisoara Suhoi, pardon, Simona Senzual. Peste toate trona madam Bambon, pardon, Bamboi care, dupa parerea mea, este prima pitipoanca de 6o de ani mediatizata excesiv de "dragutul" de Maruta.

Daca fatucile alea ar fi avut ceva in cap, ar fi vazut cum au sa ajunga peste vreo 20-30 de ani ,cand silicoanele lor nu vor mai valora nimic, cantarele vor ofta din greu si barbatii se vor intoarce cu spatele la ele.

Dupa ce am ramas oripilat cateva minute, la protestele vehemente ale invitatilor, am reusit sa ies din starea de "soc si groaza" si sa schimb canalul. Totusi ,un gust amar mi-a staruit inca mult timp in gura.

Dimineata m-am dus la culcare incercand sa imi amintesc de programele de Revelion ,de pe timpul maretului conducator, programe pe care le asteptam un an si pe care le savuram cu marea placere a celui pe care il tii flamand si pe urma ii oferi un blid de mancare.

Somnoroase pasarele!

Un stol de "pasarele"revine de la cantina unde s-au imbuibat cu portii imense la preturi de nimic. La intrarea in sala se imprastie fiecare, dupa culorile politice. Se indreapta catre "cuibusoarele" lor tapitate cu piele verde, unde isi introduc, cu greu, burtile acoperite de costume identice cu ale manelistilor de pe "Taraf TV".

La tribuna, vreo doi dau senzatia ca se cearta pe marginea unor legi, doar asa de amorul artei. De fapt nimeni nu ii baga in seama, fiecare fiind preocupat de cu totul altceva decat sa faca politica. In ciuda camerelor de luat vederi, care ii vaneaza , vreo doi termina de citit presa (bineinteles pe tableta), cativa se joaca (bineinteles Solitaire si, bineinteles, tot pe tableta , ca e la moda), cativa dau senzatia ca ar fi interesati de ce se intampla la tribuna, iar marea majoritate discuta intre ei despre ultimele pitipoance cu care se viseaza petrecand in vilele de protocol. Vreo doi nu rezista ritmului "alert" al lucrurilor si "capituleaza", incetul cu incetul. Pleoapele lor devin tot mai grele si, in cele din urma, se astern pe somn, imuni la zumzetul care ii inconjoara.

Presedintele Camerei insira, de cateva minute bune, un pomelnic de legi, ce asteapta sa fie votate. Cum nimeni nu se inghesuie sa faca obiectii la legile pe care nu le-au citit, decat initiatorii lor, treaba merge snur. Dupa ce termina de citit, Presedintele apasa pe soneria ce ii indeamna pe oamenii din sala sa treaca la vot.
Sunetul ascutit ii descumpaneste pe toti care se uita buimaci la prezidiu. Vreo cativa, treziti din somn, se reped cu cateva cartele in mana sa voteze la cat mai multe pupitre. Dupa cateva minute se prabusesc extenuati in fotolii cu zambetul pe fata , avand sentimentul datoriei implinite.

Cative reporteri tampiti scapa in sala (Ce naiba face si firma asta de paza?) si ii deranjeaza cu intrebari.
"Cum adica ce lege au votat!" Se balbaie putin , dupa care o iau prin balarii cu expresii pompoase, din care nu inteleg nimic, gen"incognoscibilitate metempsihotica". Satisfacuti de gurile cascate ale reporterilor, o trag repede pe suferinta celor care i-au votat si i-au trimis aici sa le rezolve problemele cu buteliile. Vinovati, dupa caz: ori Guvernul, ori Opozitia.
A doua zi vor afla cu stupoare ca au votat legi pe care se roaga la Presedinte sa nu le promulge. Au votat ca salariile profesorilor sa creasca. Si ce daca? Au votat ca TVA-ul la produsele de baza sa scada. Total gresit ! Mai nou au votat ca Ziua O.M.S (Organizatia Mondiala a Sanatatii) sa fie declarata zi de doliu national. Nu ca n-ar avea dreptate la ce se intampla in tara asta, dar sunteti convinsi ca asta au vrut sa voteze?

Astazi, 1Decembrie, le doresc la toti alesii, La Multi Ani! Aaaa, nu, nu in Parlament, ci acolo unde le este locul: La casuta cu zabrele. Sa va dea Cel de sus traiul unui amarat ce munceste de dimineata pana seara si abia are cu ce sa-si creasca singurul copil, pe care si-a permis sa il faca, in speranta ca ii va putea oferi conditii decente.

Hai sictir! Treziti-va si miscati-va burtile alea de satrari! Mai faceti si altceva in afara de afacerile cu statul, ce sunt platite tot din banii celor care au facut prostia sa aiba incredere in voi si v-au votat!

Grand opening

Soare cu dinti. Afara cinci grade. Cu minus!!! COADA REZISTA! Cum, care coada? Coada la marea deschidere de supermarket. In frunte, conduce detasat un grup de pensionari, care au trecut in CV o bogata experienta de pe vremea "cand era mai bine".Cativa tropotesc pe loc, ca la incalzirea unui mare concurs atletic. Altii prefera incalzirea din gura. Unul se cearta cu cineva din inauntru, amenintandu-l cu degetul si racnind ca o sa faca el ordine.
Ma bag printre politisti, "confrati" :)) cameramani, sa ajung cat mai aproape cu aparatul meu de fotografiat. Ca mine mai sunt multi care se distreaza de minune. Culmea: cateva pensionare, care se prind ca sunt fotografiate, schiteaza cateva gesturi cochete de a-si indrepta coafura caciulilor de blana.

Din incinta iese cineva cu o cutie de brelocuri cu sigla magazinului. Se produce prima gramada organizata. Ma trezesc si eu cu unul in mana. Victorie! Din cutie mai cad si pe jos cateva pe care, cu riscul mainilor strivite, cativa se reped sa le adune dintre picioare. Se striga, se cere, se injura, se fac apeluri la rationalizare. Cu toate astea cutia se termina repede si "gasca" se sparge. Cativa ,mai milostivi, care au apucat cate cinci-sase bucati, mai dau la vreun cunoscut cate unul.
Se apropie ora Z. Inauntru, un grup de cameramani stau cu obiectivele spre gloata, de parca ar fi un pluton de executie.

Apare in usa directorul magazinului care spune ceva, dar cine Dumnezeu sa-l mai auda in galagia generala?
Apoi usa se deschide si cursa porneste. Mai sa omoare un biet politist sacrificat de superiori si pus sa mentina ordinea acolo. In usa s-a format un dop din care mai scapa din cand in cand cate unul care o rupe la fuga catre rafturi. In spate, gardul care mai mentinea o ordine, este inlaturat si altii se "insereaza" in rand spre nemultumirea evidenta a celor din spate. Din usa se aud cateva tipete.
Nutream speranta ca voi intra si eu sa vad care e treaba, dar ma las pagubas. Mai ales ca bateria aparatului da semne ca s-a saturat si ea. Asa ca incalec pe bicicleta si o iau din loc. Ma duc acasa sa beau un vin fiert, pentru ca am inghetat la marea deschidere.

Fumatul dauneaza grav sanatatii

Sa tot fie vreo ora de cand sap ca un sclav. Langa mine, tatal meu, nu da niciun semn de oboseala. Ma cam dor mainile (Deh! Doar sunt crescut pe “chietrele” orasului!). Soarele ma bate in cap si as bea o bericica si cu ochii. "Da’ berea la urma!"( asa imi zise al meu tata). Da’ mai tare si mai tare imi arde buza dupa o tigara. Acum, nu ca nu as avea tigari, dar un respect mostenit pe linie de familie ,ma impiedica sa fumez de fata cu "batranul". Mai sap vreo doua randuri dupa care imi iau inima in dinti :

-Ma duc pana la baie !

Un mormait imi da de inteles ca a receptionat mesajul. Continua sa se lupte cu pamantul prea uscat.

Prima parte a mers cum a mers. Acu’ sa vedem unde ma retrag sa savurez o tigara. Mintea mea odihnita ma trimite in "cabinetul particular" al vecinului de mosie, "cabinet" aflat in constructie, nefiind inaugurat inca. Profit de faptul ca vecinul nu e acasa, ma asez pe tron, las usa intredeschisa, sa nu ma afum prea tare, si imi aprind prima tigara, din cele doua pe care am de gand sa le "sudez" ,una dupa cealalta. Din groapa, de dedesubt, vine miros de pamant proaspat sapat. Pe la jumatatea tigarii cred ca am capatat o fata de drogat care isi savureaza in tihna portia respectabila de marijuana.

Toate bune si frumoase pana cand vreau sa aprind a doua tigara. Constat ca bricheta, frumoasa si, mai ales unica mea sursa de foc, a disparut. Ma invart in WC ,de parca as fi un caine ce vrea sa-si muste coada. Si, BINGO ! Inefabila soarta, a facut ca bricheta mea, pentru care ma invidiaza multi, sa-mi sara din buzunar si sa se opreasca exact pe fundul gropii, ce in curand va primi generoasa materie organica. Norocul meu ca e nefolosita.

Problema e ca vecinul a sapat o groapa de vreo doi metri jumate. Vin vremuri cacacioase, nu? Imi rotesc privirea prin curte, suficient cat Cel de Sus sa-mi arate o scara, de vreo trei metri, rezemata de un gard. Foarte amabil ,o iau la brat si ii arat drumul spre fundul gropii, prin gaura "tronului". Cu eforturi de contorsionist ,reusesc sa cobor prin gaura ce pare extrem de mica.

In groapa e bine. Racoare, n-am ce spune, un pic semiintuneric, atmosfera care te imbie la somn pe canicula de afara. "O Doamne!" Ce idei trasnite imi vin! Imi imaginez cum ar fi sa ma culc linistit acolo si, eventual, vecinul sa vina ,sa inaugureze "edificiul". Asa ca imi recuperez bricheta si ma grabesc sa ies pana nu intra "mosul" meu in alerta.

Ooops ! Cum, mama ma-si, am reusit sa intru aici, ca de iesit nu mai pot sa ies? Cele 130 de kg se incapataneaza sa se adune in jurul burtii, burta care nici gand nu are sa mai treaca prin gaura pe care a coborat. Am cam ramas intepenit intr-o pozitie caraghioasa de parca lemnul din jurul burtii s-a umflat brusc :capul, pieptul si o jumate de burta sunt afara, iar restul, inclusiv mainile (de la coate in jos) sunt inauntru. Ce sa fac ? Daca strig apare tata si o sa am parte de un lunga discutie educativa, despre efectele nocive ale fumatului. Daca nu strig, risc sa raman blocat acolo cine stie cat timp.

Cuprins de disperare, incep sa imping din ce in ce mai tare in scandurile ce compun"tronul". Norocul meu e ca scandurile sunt prinse doar in cuie nu in suruburi. Imi insotesc bataile cu accese de tuse controlata pentru a masca zgomotele. Dupa vreo 10 minute reusesc sa dejghin vreo doua scanduri si tasnesc afara ca un dop de sampanie. In urma mea, dezastru! Toaleta pare iesita din vreun razboi. Ma gandesc ca am sfeclit-o cu vecinul. Rapid, reusesc, cu ajutorul catorva cuie si a unui ciocan sa repar efectele tsunamiul-ui ce a trecut pe acolo.

Ma grabesc spre gradina si insfac cazmaua trecand la actiune in viteza. Arunc si eu cateva vorbe, asa, mai mult ca o scuza :

-M-am cam stricat la mat, nu prea mi-a priit mancarea!

Replica vine instant ca o ploaie de vara :

-A durat cam mult sa fumezi o tigara. Ce , credeai ca nu stiu ?

Brusc, coada cazmalei se rupe cu zgomot si ma "astern"cu nasul pe ogor.

Ce vor femeile?(1)

POSTARE CENZURATA DE PERSOANE FARA SIMTUL UMORULUI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Puteti citi versiunea "cenzorului" pe Blogul lui minoki(www.armoniasimturilor.blogspot.com)

Fii barbat,ce chilotii mei!

Au trecut cateva zile dar, de cate ori se vorbeste de tampitul ala, privesc cu umilinta in talpa. Am un model frumos la pantofi si ma gandesc cum i-ar sta imprimat pe fata acelui dement drogat. Inca am in fata imaginea lui de " jmeker " pervers care loveste pe la spate aidoma celor de care e plina toata tara asta de rahat.
Cateva imprimeuri, cu dedicatie speciala, umflatului ala de stewart, care a cazut in admiratie la marginea terenului, neavand macar bunul simt sa strige catre jucator sa se fereasca.
"Barbat " a fost si jucatorul in galben, cu numarul 11, care se uita nonsalant la jucatorul lovit si la jigodia aia care se pregateste de un nou atac.
Sa mai spun si de " caschetele " ce priveau impasibile de la marginea terenului ? Cu ani in urma o cunostinta de a mea, femeie singura, ce locuia intr-un cartier marginas, a fost asediata in casa de un grup de betivani. Si-a jucat cu demnitate rolul de cetatean model si a sunat la Politie. Stiti ce i s-a raspuns ? " Cucoana, mata prinde-i, adu-i la noi la sectie, ca stim noi ce sa le facem !!!!!!!!!!!! "
Mai e ceva de comentat? In tara in care toate clanurile fac legea, in care ajungi la morga pentru ca ai facut greseala sa te uiti la pitipoanca vreunui nespalat borat, dar plin de bani, voi mai asteptati sa va faca legea dreptate? Asteptati !!!!!!!!
Nu sunt neaparat adeptul violentei dar m-am saturat sa intorc si obrazul celalalt. Asa ca, vorba lui Tudor(nu arbitrul): " Care aveti arme cu arme,care nu,cu furci si topoare ",hai sa ne ridicam si sa pedepsim orice gest de genul asta! Daca nu ne unim, o sa ajungem la cheremul tuturor drogatilor si analfabetilor!
Si scutiti-ma de moralitatea celor ce considera ca instig la violenta! Celor de genul asta le cer un singur lucru: imaginati-va pe sora, sotia, prietena care sunt agresate in plina strada si toata lumea intoarce capul. Sa va vad pe urma!
Asadar: FITI BARBATI ,CE CHILOTII MEI !

Mi-e dor

Sunt trist,prea trist ca sa ma mai recunosc.Scormonesc prin memorie sa imi aduc aminte de vechiul eu,cel care zambea tot timpul,care lua tot timpul viata la suturi.Nu-mi arde sa ma lamentez,nu vreau sa privesc viata in fata si sa-i spun ca nu exista curva mai mare.
Singurul lucru pe care l-as face ar fi sa ma duc la mama,ca atunci cand eram mic si sa ma asez cu capul in poala ei si ea sa ma mangaie prin par cu mainile acelea aspre,chinuite de munca grea.Sa ma ghemuiesc ca un copil si sa ii ascult vocea cu care ma linistea odata.Sa ii simt sufletul cum vibreaza odata cu al meu,impartind cu mine,fara cuvinte,tristetea care ma apasa,ma macina.
Poate ca,in momentul asta,simte si ea nevoia sa tina la piept,poate ca legatura aceea misterioasa care se naste din viata uterina inca mai functioneaza.
Si imi inchipui ca va veni si ziua cand nu o va mai putea face si lacrimi grele imi curg pe obraji.Si as vrea sa o simt cum imi sterge lacrimile si eu sa ii sarut mana.Si ma gandesc la copilul meu,si ma intreb,la randul meu,daca voi mai putea sa o tin la piept asa cum imi doresc.
Mi-e dor de tine mama.In momentul asta as zbura pana la usa ta numai ca sa iti spun : SARUT MANA MAMA !