Mi-e dor

Sunt trist,prea trist ca sa ma mai recunosc.Scormonesc prin memorie sa imi aduc aminte de vechiul eu,cel care zambea tot timpul,care lua tot timpul viata la suturi.Nu-mi arde sa ma lamentez,nu vreau sa privesc viata in fata si sa-i spun ca nu exista curva mai mare.
Singurul lucru pe care l-as face ar fi sa ma duc la mama,ca atunci cand eram mic si sa ma asez cu capul in poala ei si ea sa ma mangaie prin par cu mainile acelea aspre,chinuite de munca grea.Sa ma ghemuiesc ca un copil si sa ii ascult vocea cu care ma linistea odata.Sa ii simt sufletul cum vibreaza odata cu al meu,impartind cu mine,fara cuvinte,tristetea care ma apasa,ma macina.
Poate ca,in momentul asta,simte si ea nevoia sa tina la piept,poate ca legatura aceea misterioasa care se naste din viata uterina inca mai functioneaza.
Si imi inchipui ca va veni si ziua cand nu o va mai putea face si lacrimi grele imi curg pe obraji.Si as vrea sa o simt cum imi sterge lacrimile si eu sa ii sarut mana.Si ma gandesc la copilul meu,si ma intreb,la randul meu,daca voi mai putea sa o tin la piept asa cum imi doresc.
Mi-e dor de tine mama.In momentul asta as zbura pana la usa ta numai ca sa iti spun : SARUT MANA MAMA !

Dorinta de a fi Dumnezeu

La inceput a fost doar o parere.Apoi am vazut ca nu m-am inselat.Ceea ce,initial,parea doar o obraznicie de adolescenta si pe care am tratat-o cu indulgenta ,s-a transformat intr-un tupeu nemarginit materializat in gesturi pe care cu greu puteam sa le inteleg.
Ceea ce m-a mirat mai tare a fost usurinta cu care acest tupeu hipnotiza pur si simplu oameni care mi s-au parut cu capul pe umeri.
Si,incetul cu incetul,persoana respectiva,care nu ma suporta,si asistata de monstrul de langa ea ce se numea sot,au reusit sa convinga si pe altcineva ca e bine sa nu ma mai suporte dupa multi ani.Ce usor e sa minti in fata Justitiei ca sa iti "scapi" legatura de sange din "ghearele nemiloase" al cuiva naucit de aberatiile rostite si de circul facut in fata unor persoane avide de scandal.
Nu s-a multumit cu atat.Tot aceasta loctiitoare divina a decis ca nu sunt un tata bun pentru copilul meu si,in consecinta,a inceput o campanie de denigrare la adresa mea menita sa imi faca fetita sa ma urasca.
Si ,de parca nu le-ar fi fost de ajuns,isi varsa in continuare veninul prin amenintari si insulte.
Ieri prietena mea s-a trezit cu un comentariu neavizat pe blogul ei(comentariu pe care am rugat-o sa nu il publice).In acest comentariu era judecata in tot felul de persoanele in cauza,persoane care nu o cunosc defel.De altfel ,in urma cu ceva timp,a avut "fericirea" sa fie categorisita drept practicanta a celei mai vechi meserii din lume de catre aceleasi persoane.
In afara de faptul ca habar nu au ce vorbesc,continua sa se erijeze in continuare in aparatori celesti a unei cauze de mult pierdute.
Intrebarea mea pentru voi ca cititori este urmatoarea:ce anume sau cine ne da dreptul sa intervenim in vietile altora chiar daca aveam senzatia ca facem bine.

P.S.Sunt convins ca si persoanele in cauza imi vor citi postarea.Astept,in consecinta,telefoanele si SMS-urile de amenintare,insultele,sau cine stie...poate ca ma aleg si cu o bataie(Bataia lui "Dumnezeu" :))

Clipa

"Priveste-ma in ochi!" imi spuse clipa.
Si am incremenit cu privirea atintita in ochii ei limpezi,spalati de lacrimile trecutului.
"Priveste in urma!" imi spuse clipa.
Si am privit in trecut.Si am vazut acolo copilaria fericita si fara griji.Am vazut acolo tineretea plina de nebunii.Am vazut rasarituri de soare superbe.Am vazut nopti cu luna argintie.Undeva,printre gene,intr-un colt am zarit iubirea.Incerca sa se ascunda sfioasa,sa ma faca sa uit de ea.Si i-am intins mana,sa fim din nou ca altadata.Dar m-a privit cu ochi straini si s-a dat inapoi din fata mea de parca eram blestemat.
Si apoi nu am mai vrut sa privesc in trecut.Deja ma simteam batran.
"Atunci priveste in viitor!"imi spuse clipa.
Si,chiar daca mi-a fost frica ,am ridicat capul si am privit in viitor.Dar acolo era ceata.Si,prin ceata,am zarit din nou iubirea.Si am zambit cu speranta.Dar iubirea se juca cu mine.Ma lasa sa ma apropii de ea,pana puteam aproape sa o ating.Si ii simteam rasuflarea fierbinte.Apoi se indeparta cu un zambet zeflemitor spunandu-mi ca nu sunt decat un mascarici.Si am oftat.Am oftat adanc,sa imprastii negurile ce planau asupra viitorului meu.Si-am alergat in toate partile sa o regasesc.Si am vazut ca sunt blestemat sa alerg dupa ea toata viata.
Pentru ca stiu.Stiu ca intr-o buna zi am sa o prind.Si atunci nu am sa-i mai dau drumul.Si mai stiu ca atunci ma va privi cu ochi mari si imi va spune:"Ce dor mi-a fost de tine!"