duminică, 28 februarie 2010

Doamne,ce nesimtiti suntem!



Sunt in statia de autobuz.Nu e ora de varf.Langa mine o femeie in varsta,genul de "coana mare",undeva la 65 de "anisori" batuti pe muchie.Aer intepat,coc rasucit sever,deasupra capului.Pare imperturbabila.
Vine autobuzul.Brusc "mamaia" se insufleteste.Se aseaza ca in bloc-starturi.Autobuzul ne depaseste cu putin,timp in care femeia se napusteste catre prima usa care se deschide.Isi face loc cu coatele printre oamenii care se straduie sa coboare.
Uffffffff,a invins!A cucerit Everestul si se afla in capul scarilor privind ingrijorata prin tot autobuzul dupa un loc liber.Uite-l!L-a ochit si e in stare sa isi arunce geanta din usa ca sa il ocupe.Aproape ca se impiedica in graba de a ajunge la scaunul izbavitor.Dar ce ghinion!Pana ajunge ea,pe scaun se aseaza un tinerel cu castile in urechi.
Nesimtitul!Oare de ce nu sta acasa?Nu stie ca ,la ora asta,doar oamenii batrani au voie sa circule cu autobuzul?
Isi face loc cu greu pana la scaunul cu pricina.Se prinde zdravan de maner,profitand de aglomeratie ca sa se impinga cat mai tare in tinerelul cu pricina.Acesta se pare ca nu o baga in seama,bataind din cap in ritmul muzicii si privind pe geam.
"Monumentul" turbeaza.Incepe sa ofteze zgomotos,sa dea ochii peste cap.Ooooooo,Doamne ,cata nesimtire!Nu ii e rusine?De ce nu sare imediat de pe scaun sa ii ofere locul?
De pe scaunul din spate un batranel priveste dezaprobator.Apoi,brusc,nu se mai poate abtine:
"Tinere!Ridica-te si ofera locul doamnei!"
Tanarul?Nici o treaba.Femeia ii arunca mosului o privire de domnita scapata de catre print din ghearele unui balaur.
"Tinere nu auzi?"
Nimic nu pare sa ii traga atentia "nesimtitului".
"Eeeeeeee,ce generatie mai avem si noi in ziua de astazi.....Pe vremea noastra era altfel.Am muncit atata sa ii crestem si acum ne trateaza cu fundul."
Trec cateva statii.Brusc tanarul se ridica si se indreapta schiopatand spre usa.In urma lui femeia aproape se prabuseste extenuata pe scaun,oftand de parca ar tine in spate intreg Universul.
Isi reia brusc "morga" oficiala.Spatele drept,mainile stranse pe manerul gentii in care ar incapea bugetul Romaniei pe vreo 5 ani.Privirea imobila spre geam.
Apare controlorul si ii cere biletul sau abonamentul.Din partea ei nici o reactie.Doar nu o sa bage in seama tinerelul imbracat cu un hanorac spalacit,cu gluga pe cap si cu o geaca de piele jerpelita peste el.
"Doamna,va rog prezentati biletul sau abonamentul!"
In sfarsit catadicseste sa il bage in seama.Scotoceste cu un aer plictisit in "dulapul"ei si ii intinde cu un aer triumfator legitimatia de liber pe toate mijloacele de transport in comun.
Isi continua calatoria gandindu-se la nesimtirea tineretului din ziua de azi.

Dragii mei.Ceea ce s-a vrut o satira se intampla din ce in ce mai des in ziua de azi.Din pacate,diferenta dintre generatii e din ce in ce mai pregnanta.Nu uitati totusi ca,trecand peste reguli de politete elementara,cu totii am fost tineri.Si toti eram considerati,la varsta noastra,niste nesimtiti de catre cei mai in varsta.

vineri, 26 februarie 2010

Pasiune sau prostie

Astazi voi aborda un subiect usor extrem.Adineauri am vazut la televizor cazul unui barbat care,parasit fiind de sotie,a pandit-o si a injunghiat-o.Apoi i-a "facut felul" si soacrei.Un altul,in aceeasi situatie,si-a mutilat sotia cu lama apoi si-a taiat gatul.De altfel programele de stiri "mustesc" de asemenea drame.
Hai sa vedem daca ii putem judeca.Fara indoiala ca 99% din voi o sa spuneti ca sunt niste psihopati sau oameni fara discernamant.Oare asa sa fie?Am putea fi surprinsi ca acei barbati erau oameni absolut normali,fara comportamente extreme.Si atunci ce ii face sa ajunga in asemenea situatii?
Hai sa ne punem usor in locul lor.Ganditi-va ca sunteti un barbat sau o femeie care se trezeste la un moment dat parasit de partenerul de viata fara sa stie de ce.Pe deasupra "jumatatea ta" gaseste de cuviinta ca nu mai esti un parinte bun si se decide sa iti ia si copilul.Si ce ramane in urma?Singuratate,durere,frustrare,neputinta,sentiment de inutilitate.
Nu tagaduiesc ca exista si oameni pe care acest lucru nu ii afecteaza.Sau care trateaza cu indiferenta mascata totul."S-a dus!Sa se duca sanatoasa!Oricum ea are de pierdut!In sfarsit sunt un om liber!URAAAAAAA!!!!"
Heeeeeiii,dar sunt si altfel de oameni.Intr-o lume in care dragostea are prioritate din ce in ce mai putin in fata intereselor meschine legate de bani si bunastare,e din ce in ce mai greu sa mai gasesti IUBIRE NECONDITIONATA,iubire care,dupa ani multi de convietuire se transforma intr-un fel de respect reciproc.
Nu sunt nici pe departe un incuiat.E drept ca unde dragoste nu e nimic nu e si nimeni nu poate forta pe cineva sa iubeasca fortat.E drept si ca femeia si copilul nu sunt trecuti pe un "act de propietate" ca niste bunuri.
Intrebarea mea e fireasca.Haideti sa dam deoparte cazurile de alcoolism sau de violenta.Ce poate face ca partenerul tau sa isi ia lumea in cap?
Se spune ca femeia este genul slab si ca ea isi doreste in primul,rand, stabilitate.Credeti ca doar femeile isi doresc asa ceva?Si mai credeti ca o bucata de hartie intitulata pompos "certificat de casatorie" va garanteaza stabilitatea?
Sa ne intoarcem la personajul nostru.Ramas singur simte ca toata lumea se prabuseste in jurul sau.Principiile morale in care credea se naruie ca un castel din carti de joc.Si atunci ce ii ramane de facut?Reactiile sunt diverse.Unii isi gasesc linistea aruncandu-se repede in bratele altcuiva.Bravo lor!!!Altii isi gasesc linistea in credinta.Altii se refugiaza si se izoleaza de cei din jur.Altii lupta din rasputeri sa-si recastige partenerul.Unii abandoneaza chiar lupta cu viata.
O mica parte din ei se gandesc sa inlocuiasca justitia,fie ea si divina,cu justitia proprie.Si atunci ajung in toate jurnalele de stiri si toata lumea ii arata cu degetul.Cati dintre noi au avut insa curajul de a face un exercitiu de imaginatie si sa se puna in locul lor?
Lasand la o parte faptul ca reporterii ii prezinta ca pe adevarati monstri(in goana absurda dupa senzational) ganditi-va ca acei oameni au fost si ei normali,ca s-au bucurat si ei alaturi de familiile lor,ca au suferit pentru cei apropiati.
Ganditi-va la asta oameni buni.Si,cei care cititi randurile astea,dati-mi un raspuns.Cum ati reactiona la un asemenea caz?

joi, 25 februarie 2010

Rugaciune

Ajuta-ma Doamne
Sa inteleg sufletul femeii.
Sa ii citesc mintea
Cu care mi-a distrus inima.
Sa ma uit in ochii ei
Si sa uit lacrimile.
Sa ii sarut chipul
Si sa-i uit frumusetea.
Sa-i ating trupul
Si sa-i uit mangaierile.
Sa ma joc cu parul ei
Si sa uit noptile.
Ajuta-ma Doamne
Sa uit ce inseamna
Dragostea.

Sfarsit




Iubirea noastra a durat o vesnicie
Doar trei zile
Ce mi s-au parut nesfarsite
Si chiar de stiam
Ca se va termina asa
O lacrima s-a nascut
Ca o ofranda durerii.
Si de-ar fi ca maine
Sa o iau de la capat
As rupe din mine
Si as suferi din nou.
Ma intrebi
Ce rost ar mai avea ?
As trai poate
Inca o vesnicie de trei zile
As da totul
As primi totul
As trai cu pasiune
Ca si cand dupa aceea
Nu ar mai fi nimic.
Ce folos ca sunt cel mai bun ?
Ce folos ca nu ma meriti ?
Iubirea noastra
A ramas o ploaie de vara
Care te curata de tot
Care spala toata relele.
Iubirea noastra a fost curata,pura
A fost navalnica,dar ucigatoare
Iubirea noastra
A FOST.

miercuri, 24 februarie 2010

Asteptare

Astazi te-am asteptat
Asa cum ochii asteapta lumina
Si inima mea a plans
Cu lacrimi de intuneric.

Astazi te-am asteptat
Asa cum buzele asteapta nectarul
Ce picura de pe buzele tale
Dar buzele tale nu au fost aici.

Astazi te-am asteptat
Asa cum mainile mele
Asteapta sa mangaie
Catifeaua chipului tau.

Astazi te-am asteptat
Zadarnic
Tu,n-ai venit
Si din ochii mei au curs lacrimi
Si buzele mele le-au simtit gustul amar
Iar bratele mele au imbratisat
Doar nimic.

Balanta deciziilor


Nu de putine ori suntem pusi in situatia de a alege in viata in anumite situatii.Nu de putine ori ne putem asemana cu o balanta,in mainile noastre ca niste talere tinem decizii importante pe care incercam sa le cantarim cu mintea sau cu inima.

Si va intreb dragilor.Cu ce e mai bine sa cantarim?Cu mintea sau cu inima?

Sa privim in trecutul unei relatii amintindu-ne doar de momentele frumoase traite,judecand astfel cu inima?Sau sa analizam si sa infieram orice greseala a fostului partener,punand astfel mintea la treaba?

Sa ne folosim mintea,punand intr-o ecuatie absurda,toate calitatile si defectele unei persoane cu care am vrea sa o luam de la capat?Sau sa ascultam doar glasul inimii si sa ne bucuram de tot ceea ce iti poate oferi neconditionat acea persoana?

Foarte multi oameni obisnuiesc sa spuna,ca indiferent de deciziile pe care le iei la rascrucile vietii,vei ajunge sa ai pareri de rau mai tarziu.Fiecare drum care ti se deschide in fata poate avea portiuni line dar si capcane in care nu vrei sa aluneci.De un singur lucru putem fi siguri:atunci cand ajungi la o rascruce,nu te mai poti intoarce inapoi,trebuie sa o iei pe un drum sau altul.

Desigur ca intrebarea pusa poate avea o mie de raspunsuri,in functie de fiecare caracter.Eu personal am judecat de foarte multe ori cu inima si am suferit imens.Au fost si momente cand am fost lucid si tot am suferit.

Voi dragilor,cei ce cititi,aceste randuri,cum faceti alegerile?Faceti-va putin timp si scrieti-mi cum judecati !

duminică, 21 februarie 2010

Ultima oara

Ultima oara cand mi-ai daruit un sarut
M-am prosternat in fata lui
Si l-am inchis in inima mea
Ca intr-o pestera cu comori.

Ultima oara cand mi-ai daruit o imbratisare
Am pastrat-o in jurul meu
Si trupul meu mai simte inca
Mangaierile tale fierbinti.

Ultima oara cand mi-ai daruit un zambet
L-am inchis in ochii mei
Pentru ca stralucirea lui
Sa-mi lumineze viata.

Ultima oara cand mi-ai daruit o noapte
Am trait-o ca pe o ultima zi
Cu durere si pasiune
Si-am privit in viitor.

Ultima oara cand mi te-ai daruit
Am simtit totul
Am primit totul
Am inceput sa traiesc.

miercuri, 17 februarie 2010

Din nou despre singuratate

Desi am mai "fabulat" despre acest subiect imi permit sa revin.
De ce?Pentru ca,desi suntem atat de multi,suntem de fapt atat de singuri....Unii o suporta mai usor,altii mai greu.
Ce simtim de fapt?
Ca intram in casa si suntem ca intr-un mormant?Ca ne podidesc lacrimile si nu avem pe nimeni alaturi sa ni le culeaga de pe obraz?Ca,incetul cu incetul,incepem sa vorbim doar cu noi insine?Unii considera asta un semn de nebunie.
Dar hai sa dam deoparte asta.Hai sa vorbim despre oamenii care sunt inconjurati de altii dar care,de fapt sunt singuri.
Toti ne sfatuiesc sa socializam,sa ne intalnim cu cat mai multe persoane,sa ne facem cat mai multi prieteni.Si,unii din noi,ne straduim sa facem asta.Dar ce anume cautam la un prieten?
Pe cineva cu care sa mergem la un film sau un spectacol?Pe cineva cu care sa vorbim vrute si nevrute?Pe cineva cu care sa ne satisfacem "anumite nevoi"?
Nu,dragii mei.Eu nu cred in asta.Pentru mine asta inseamna tot singuratate.Cred ca cineva isi merita statutul de prieten,atunci cand,pe langa ce am enumerat mai sus,isi face timp pentru tine,sa te asculte si sa te inteleaga.Cand incearca sa iti ofere stabilitate la nivel emotional.Cand incearca,fara a fi prea indraznet,sa intre in viata ta si sa isi faca simtita prezenta in orice ora.Acel prieten sa te faca sa uiti de probleme,sa te faca sa uiti de SINGURATATE.

marți, 16 februarie 2010

Lacrima

Azi am cules o lacrima
De pe obrazul tau curat
Si atingerea ei m-a durut.
Azi am cules o lacrima
De pe chipul tau candid
Si gustul ei era amar.
Azi am cules o lacrima
Din ochii tai luminosi
Si stralucirea ei m-a orbit
Azi am cules o lacrima
Din inima ta sincera
Si am pastrat-o
Ca sa-mi aminteasca de tine.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Despre psihologi

Ne-am obisnuit sa vedem in psihologi oameni care au o "doaga" sarita.Ii vedem ca pe adevarate sperietori,mancatori de suflete sau spalatori de creiere.Ne este frica de ei ca de oameni care ne-ar duce pe un alt taram si ne-ar abandona acolo.Ii banuim ca incearca sa ne incorseteze in anumite tipare care nu ne sunt pe plac.Ne sperie si ne rusineaza ideea de a merge la psiholog,pentru ca ne-a fost inoculata ideea ca,daca facem acest lucru,suntem considerati nebuni si supusi oprobiului public.Nimic mai neadevarat.
Psihologii sunt,mai presus de toate OAMENI.Oameni care stiu sa asculte si sa aline suferintele prin vorbe.Oameni care stiu sa se joace cu mintea ta,oameni care pot sa scoata la suprafata lucruri care nu le stiai niciodata despre tine>Dar in primul rand sunt oameni ca si noi,oameni care au si ei problemele lor,pe care,cateodata nu se sfiesc sa le recunoasca.Oameni care stiu sa verse o lacrima si atunci ti se pare ca cineva e alaturi de tine si iti mai ia din povara problemelor ce te apasa.Nu sunt nici pe departe unitati de calcul care iti proceseaza sentimentele.Se implica emotional in subconstientul tau.Oameni care iti confera puteri nebanuite,daruindu-ti incredere.
Dar sa nu uitam un lucru.Fiecare din nou are puterea (mai mult sau mai putin )de a modela caractere sau minti.Nu toti insa suntem constienti de ce zace in noi.Si sa nu uitam ca e periculos sa realizezi ca detii o asemenea forta si nu stii sa o manevrezi.
Ideal este,atunci cand ai o problema,sa lasi orice resentiment deoparte si sa mergi cu incredere la psiholog,pentru ca ai putea sa descoperi ca ai trait intr-o alta lume fata de ceea ce credeai tu.O lume care nu iti era pe plac.Si sa te lasi antrenat intr-o calatorie imaginara pe taramuri pe care le-ai visat toata viata.

miercuri, 10 februarie 2010

Umbra de actor

S-a lasat din nou cortina
Pe jocul vesnic desuet
S-a stins incet-incet lumina
Eu totusi oare ce astept ?
Privesc absent la scena goala
Cuvintele ce-s ratacite
Par ca se-ntorc acum in sala
Printre banchete prafuite.

R :Sunt doar o umbra de actor
Dublura unui rol banal
Traind din amintiri ce dor
Visand la rolul principal.
Sunt vesnic in anonimat
Ravnind la gloria celuilalt
Privind cum e aplaudat
Cu sufletul mereu sfaramat.


Isi joaca rolul cu pasiune
Dar din culise,abatut
Mereu asteapta o minune
Privind la anii ce-au trecut
Va fi si rolul principal
Insa tarziu,ce ironie
Caci va apare la final
Cand s-ar putea sa nu mai fie.

marți, 9 februarie 2010

INGER

Femeie cu suflet de inger
Cine mi te-a scos in cale?
Ce suferinte negre
Ti-au retezat aripile ?
Femeie cu suflet de inger
Nu te merit
Nu merit dragostea ta
Nu merit privirea ta.
Femeie cu suflet de inger
Ia-ti zborul
Traieste
Iubeste
Si apoi uita.

luni, 8 februarie 2010

Despre prieteni

In societatea de azi prietenii sunt atat de rari!!!!!Viata iti ofera teste nebanuite in care vezi ca prietenii tai nu sunt de fapt chiar asa cum te-ai astepta.Prietenii uita de tine exact cand ai mai multa nevoie de ei.
Sa-i judecam?Nu stiu daca e bine.In fond,noi oamenii,ne erijam prea des in judecatorii celorlalti,prea avem tendinta de a-i pune pe toti in tipare dupa chipul si asemanarea noastra.E drept ca avem probleme si avem nevoie de ei,dar poate si ei au problemele lor.Desi...
Desi eu vad o prietenie ca pe o relatie sincera in care fiecare trebuie sa "sufere",aproape empatic cu celalalt.
Viata mi-a dat un astfel de test.Si am fost surprins sa vad ca mai exista pe pamant o specie de oameni pe care ii credeam de mult disparuti:PRIETENI DEZINTERESATI.Lectia vietii mele a fost simpla:"Nu primesti nimic pana nu daruiesti la randul tau!".
Si uite ca exista oameni care,in schimbul prieteniei,a unui gand bun,a unei vorbe frumoase,a unui zambet nu cer nimic in schimb.Sincer, nu ma asteptam.Sunt putini,dar totusi exista.Pentru ei am un singur indemn.
CRESTETI SI VA INMULTITI OAMENI BUNI!!!!!!!!!

duminică, 7 februarie 2010

Despre singuratate

E uimitor sa iti dai seama cat de multi oameni sufera de boala asta fara leac.Nu putini au fost cei care si-au dorit-o.Dar majoritatea o regretam.
Ce ne inspaimanta mai tare?Spectrul unei batraneti solitare?Sinistra idee de a muri in casa fara sa stie nimeni de tine?Nu putine sunt cazurile.
Si atunci.....Ce cautam?Sufletul pereche?Exista oare?Sau ,la un moment dat,ai senzatia ca l-ai descoperit,si,peste o vreme,realizezi ca nu e chiar ceea ce cautai?Sau daca tocmai "sufletul pereche"realizeaza asta?
Ce ne dorim de la viata oameni buni?Avere?Asta o poate avea oricine,poate ca tine de noroc.Frumusete?E trecatoare.Eu cred ca majoritatea dintre noi isi doresc liniste.Linistea aceea din suflet,dorinta aceea de a abandona lupta continua cu greutatile vietii.Si te gandesti deseori,ca o persoana care sa fie langa tine ti-ar aduce linistea in suflet.O vrei langa tine atunci cand iti este greu,vrei sa "sufere" impreuna cu tine.
Poate ca nu intamplator apar atat de multe semne de intrebare aici.Sunt intrebari pe care ni le punem si de multe ori nu ne putem raspunde la ele.Daca cineva stie raspunsurile sa o faca.Sa-mi spuna si mie cum putem UCIDE SINGURATATEA.

Vis

A mai murit un vis
Si ultima lui imbratisare
M-a durut
Mai mult decat altadata.
A mai murit un vis
Si-am plans cu lacrimi grele
Si mi-am dorit
Sa mor odata cu el.
A mai murit un vis
Si sufletul meu s-a stins
Desi a incercat
Sa se agate de o fericire iluzorie.
A mai murit un vis
Si-odata cu el lumea s-a sfarsit
Si nimeni
Nu va putea s-o invie vreodata.

Vers

Versul
Este bucuria sufletului,
Dovada a faptului
Ca inima exista
Si ca ea traieste
Cu toata intensitatea ei.
Versul
Poate vindeca orice rana,
Poate alina orice durere
Oricat de mare
Si oriunde-ar fi.
Versul
E facut sa cante viata
Cu tot ceea ce-i apartine,
Si bun si rau
Si frumos si urat.
Versul
Este viata.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Mormant

Urata si amara
E dragostea neagra
Sa-ti daruiesti sufletul
Si sa primesti ura.
Urata si amara
E dragostea oarba
Sa-ti daruiesti inima
Si sa o primesti inapoi
Cu un cutit in ea.
Urata si amara
E dragostea inunecata
Sa daruiesti soarele de pe cer
Si sa primesti intunericul iadului.
Si-atunci ajungi sa iubesti
Imbratisarea rece
A unui mormant.