sâmbătă, 10 decembrie 2011

O brad frumos!

Imi aduc aminte ca ma apucam cu vreo saptamana inainte. Ba chiar doua.Dupa ce goleam librariile de hartie creponata, dupa ce strangeam cateva luni staniolul de la ciocolate , ma apucam incetul cu incetul sa fac ghirlande, taind cu atentie fasiute din fiecare si lipindu-le cu lipiciul ala dubios care mirosea de la o posta. Nucile mai mari , invelite in staniol , completau zestrea de globuri ce se pastra cu sfintenie intr-o cutie de carton, undeva pe dulap. Imi amintesc si cum aducea tata bradul din piata, plin de zapada (unde sunt iernile de altadata?) si cum ieseam intotdeauna cu el afara sa cioplim baza tulpinii ca sa poata incapea in suportul, intotdeauna prea ingust.
Intr-o vreme, mama inventase o chestie interesanta: dadea crengutele cu putin aracet diluat, apoi le presara cu "scartaitoare". Iesea o minune : bradul parea chiar acoperit de zapada. Tot impreuna cu tata inlocuiam in fiecare an beculetele din instalatia electrica si "imprumutam" , pana dupa sarbatori , starterul de la neonul de pe casa scarii.
In seara cu pricina, ne adunam toti in jurul bradului si il impodobeam impreuna cantand, asa cum ne pricepeam, colinde pe care azi nu le auzim pe CD-uri prin orice magazin. Dupa ce asezam ornamentele, agatam in brad si bomboane sau ciocolate, ce erau numarate cu strictete in fiecare seara. Ajunsesem aproape la perfectiune in arta de a camufla "lipsurile" la inventar.


Astazi e o nebunie curata. Bradul nu mai este un simbol al sarbatorilor. El este un obiect care trebuie sa tina pas cu tendintele. Nu pot sa inteleg filmarile in care reporterite grijulii ne indica ce culori sunt trendy anul acesta. Aceleasi "fatuci" ne informeaza inocente ca pretul brazilor astfel impodobiti poate ajunge la mii de lei. Brazii au inceput sa se faca cu orice si din orice. Anual, indivizi ticsiti de bani, mimeaza extazul in fata unor "brazi" confectionati din fier beton si impodobiti cu cristale Swarovsky. O tara intreaga trebuie sa ii vada cum liciteaza mii de euro pentru creatiile acelea horror. Singura lor scuza este ca o fac pentru caritate.
Tot in fiecare an vedem aceleasi reportaje despre brazii furati sau despre cei ramasi prin piete si aruncati. Personal ador mirosul de brad verde, dar (injurati-ma , faceti-ma ecologist!) prefer sa impodobesc unul artificial. Daca as sta la casa sigur as avea plantat unul prin curte. Din pacate nu stau...

In fiecare an traiesc cu nostalgie Craciunul. In fiecare an ma infior la auzul colindelor. In fiecare an astept cu nerabdare sa agat cateva luminite in balcon (asa , ca sa fie frumos si la mine). Cu toate astea, in fiecare an, in mine moare cate ceva din copilul care facea ghirlande de hartie creponata.

joi, 1 decembrie 2011

Somnoroase pasarele!


Un stol de "pasarele"revine de la cantina unde s-au imbuibat cu portii imense la preturi de nimic. La intrarea in sala se imprastie fiecare, dupa culorile politice. Se indreapta catre "cuibusoarele" lor tapitate cu piele verde, unde isi introduc, cu greu, burtile acoperite de costume identice cu ale manelistilor de pe "Taraf TV".

La tribuna, vreo doi dau senzatia ca se cearta pe marginea unor legi, doar asa de amorul artei. De fapt nimeni nu ii baga in seama, fiecare fiind preocupat de cu totul altceva decat sa faca politica. In ciuda camerelor de luat vederi, care ii vaneaza , vreo doi termina de citit presa (bineinteles pe tableta), cativa se joaca (bineinteles Solitaire si, bineinteles, tot pe tableta , ca e la moda), cativa dau senzatia ca ar fi interesati de ce se intampla la tribuna, iar marea majoritate discuta intre ei despre ultimele pitipoance cu care se viseaza petrecand in vilele de protocol. Vreo doi nu rezista ritmului "alert" al lucrurilor si "capituleaza", incetul cu incetul. Pleoapele lor devin tot mai grele si, in cele din urma, se astern pe somn, imuni la zumzetul care ii inconjoara.

Presedintele Camerei insira, de cateva minute bune, un pomelnic de legi, ce asteapta sa fie votate. Cum nimeni nu se inghesuie sa faca obiectii la legile pe care nu le-au citit, decat initiatorii lor, treaba merge snur. Dupa ce termina de citit, Presedintele apasa pe soneria ce ii indeamna pe oamenii din sala sa treaca la vot.
Sunetul ascutit ii descumpaneste pe toti care se uita buimaci la prezidiu. Vreo cativa, treziti din somn, se reped cu cateva cartele in mana sa voteze la cat mai multe pupitre. Dupa cateva minute se prabusesc extenuati in fotolii cu zambetul pe fata , avand sentimentul datoriei implinite.

Cative reporteri tampiti scapa in sala (Ce naiba face si firma asta de paza?) si ii deranjeaza cu intrebari.
"Cum adica ce lege au votat!" Se balbaie putin , dupa care o iau prin balarii cu expresii pompoase, din care nu inteleg nimic, gen"incognoscibilitate metempsihotica". Satisfacuti de gurile cascate ale reporterilor, o trag repede pe suferinta celor care i-au votat si i-au trimis aici sa le rezolve problemele cu buteliile. Vinovati, dupa caz: ori Guvernul, ori Opozitia.
A doua zi vor afla cu stupoare ca au votat legi pe care se roaga la Presedinte sa nu le promulge. Au votat ca salariile profesorilor sa creasca. Si ce daca? Au votat ca TVA-ul la produsele de baza sa scada. Total gresit ! Mai nou au votat ca Ziua O.M.S (Organizatia Mondiala a Sanatatii) sa fie declarata zi de doliu national. Nu ca n-ar avea dreptate la ce se intampla in tara asta, dar sunteti convinsi ca asta au vrut sa voteze?

Astazi, 1Decembrie, le doresc la toti alesii, La Multi Ani! Aaaa, nu, nu in Parlament, ci acolo unde le este locul: La casuta cu zabrele. Sa va dea Cel de sus traiul unui amarat ce munceste de dimineata pana seara si abia are cu ce sa-si creasca singurul copil, pe care si-a permis sa il faca, in speranta ca ii va putea oferi conditii decente.

Hai sictir! Treziti-va si miscati-va burtile alea de satrari! Mai faceti si altceva in afara de afacerile cu statul, ce sunt platite tot din banii celor care au facut prostia sa aiba incredere in voi si v-au votat!