duminică, 23 ianuarie 2011

Sanatate sa fie!...Ca de restul are grija statul


Imi fac o cruce mare si intru pe usa mare.Aaa,nu,nu intru in biserica ci in cladirea in care functioneaza Casa de Sanatate.Intru cu speranta ca,macar o data,sa nu fie aglomeratie.
Degeaba!Holul geme de oameni asezati la o coada incalcita fara cap si fara coada.Cu un imens oftat in suflet ma asez in spatele unor oameni ce mi se pare ca ar constitui coada.Cum nu primesc nici o admonestare din spate inseamna ca am ghicit bine.Coada inainteaza foarte greu.Oamenii ies transpirati din birouri cu hartii in mana,merg sa "cotizeze" la casierie,apoi se intorc de unde au venit.Din cand in cand coada se opreste pentru ca functionarii "dragii de ei" inventeaza cate o scuza(de multe ori penibila) pentru a se furisa la o "cafea binemeritata insotita de tigara recomandata de doctor".
Incep sa fierb in suc propriu.Si nici macar nu stau la rand pentru mine,ci pentru prietena mea(cate nu facem noi Doamne pentru femei!).Personal refuz sa sponsorizez un sistem bolnav si corupt caracterizat prin lipsuri si spagi.Daca te duci intr-un spital trebuie sa-ti platesti analizele,sa-ti platesti medicamentele,sa-ti platesti materialele pentru o operatie pentru ca doctorii ridica din umeri plangandu-se ca statul nu le da nimic.Nici macar salarii,drept pentru care iti propun fara rusine spagi pentru care trebuie sa muncesti luni de zile.Si asistentele vor si ele ceva sa iti aduca o cana de apa sau sa-ti schimbe asternutul.E drept ca intr-un spital privat costa poate ceva mai mult, dar macar stii ca esti ingrijit ca lumea.
Pe nesimtite am parcurs cam trei sferturi din coada.Langa mine un barbat incearca sa se mentina in picioare stand in carje.Observ ca ii tremura si o mana.Sincer imi este mila de el si ma pregatesc sa "ma bag in seama",apeland la mila celor din fata pentru a-l lasa sa inainteze.
Observ cu coada ochiului cum o baba uscativa,cu un vraf de hartii in mana,iese din biroul sefului si,dupa o scurta ochire,se infinge in coada exact in fata mea.Nu rezist tentatiei de a fi marlan.
-Da'ce faci cucoana?
Mamaia se uita la mine apoi imi spune cu o voce strepezita:
-Am avut rand,am fost dupa domnul asta!
Nu apuc sa ii mai spun ca domnul cu pricina este de fapt o blonda superba cu aer de contabila.Baba prinde sa serpuiasca printre oameni si in scurt timp a ajuns in fata usii imbrancindu-se cu o "rivala" si tipand in gura mare ca domnul care abia a intrat a fost in fata ei mai devreme si ca i-a tinut rand.Recunosc in ea o "luptatoare de gherila" in razboaiele crunte ale cozilor la ness sau la unt de pe vremea "Maretului Presedinte".Chiar m-am enervat acum.
-Mamaie,ti se pare ca suntem de lemn?Treci la coada,ce daca te-ai nascut odata cu Cuza!
Tineretul de la coada surade,batranii se pregatesc sa faca front comun impotriva "insolentului" care le ataca "casta"(cacofonia e intentionata).Batrana din usa incearca sa o indeparteze fara prea mari sanse."Speddy Gonzales" incepe sa urle ca din gura de sarpe.
-Da' lasa-ma doamna,nu vezi ca sunt bolnava de rinichi?
Concomitent ii aplica un branci de rugbist,drept pentru care cealalta se lipeste cu zgomot de tocul usii.Profitand ca usa se deschide in interior si ca ,in acel moment,cineva iese intra in viteza si se prabuseste oftand pe scaunul gol.Trece vreun sfert de ora si ,in sfarsit,reusesc sa intru si eu.Baba e tot pe scaun vaitandu-se de rautatea oamenilor unui functionar plictisit care nu stie cum sa o opreasca.Iesim odata pe usa si,ajunsi in usa casieriei,am ocazia sa constat pe propria piele ca o boala de rinichi iti da o forta nefireasca,atunci cand imbrancesti pe cineva.Mai pierde vreo 10 minute si in fata casierului,pentru ca acesta sa ii explice inca odata ce plateste desi asta este scris pe hartia pe care o avea in mana.Ajung si eu si platesc,ma intorc in birou si insfac hartia pe care mi-o intinde functionara si ies aproape in fuga.
Iesind pe usa institutiei ma jur din nou sa nu mai vin niciodata aici.Desi stiu ca peste 3 luni prietena mea se "va pisici" pe langa mine pana cand o sa cedez si o sa ma intorc in "infern".
SANATATE SA VA DEA DUMNEZEU!Ca de restul sa nu aveti nici o grija,se ocupa statul roman.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Protestam sau emigram?


Stau ca doua colege obisnuite de magazin band o cana de ceai si barfindu-si patronii.Plictisitor,atat de plictisitor incat ai senzatia ca,in curand,capetele le vor cadea pe masa si vor adormi.Pe strada trece alene cate un potential client zgribulindu-se din cauza vremii haine.
Brusc una din ele pare a se inviora:
-Da'ce face ala?
Cealalta arunca o privire si tasneste pe usa indreptandu-se catre un barbat care tocmai ii incarca stopperul publicitar in remorca unui tractor jerpelit.
-Domnu',domnu' da'ce faceti?
Culegatorul sare in remorca si bate in cabina tractorului acesta luand-o din loc.Un tinerel cu haina de piele si cu un aer impertinent da aprobator din cap si pleaca in urma tractorului.La cativa metri in spate ruleaza o duba a Politiei.Femeia isi mai incearca odata norocul si incearca sa il interpeleze pe tinerel:
-Nu va suparati,dar de ce luati stopperul?
Personajul intoarce pentru scurt moment capul vrand parca sa spuna ceva.In coltul buzei ii joaca un zambet condescendent,de parca si-ar spune in gand:"Ce sa-mi pun eu mintea cu handicapata asta saraca cu duhul?Ce sa-mi mai bat capul sa-i explic cu cine are de a face?"Dar nu spune nimic si se intoarce urmand tractorul.
Femeia ramane stana de piatra nestiind ce sa faca.Se dezmeticeste cu greu si pune mana pe telefon:
-Alo!Sefule,a venit cineva si ne-a luat stopperul din fata magazinului!Nu stiu cine era,cred ca de la Primarie,au si Politia dupa ei.Nu,nu s-au legitimat.Cum sa sun eu la Politie sa spun ca mi-au furat hotii stopperul?

Ma imbrac de urgenta si plec spre magazin.Din mers imi reprogramez o intalnire de afaceri.Ajung in apropierea magazinului si vad pe strada tractorul in care se arunca de-a valma,fara nici o grija,numeroase panouri publicitare.Tinerelul cu haina de piele revarsa in continuare rauri de aroganta peste nefericitele vanzatoare care cuteaza a-i pune cate o intrebare.
Ma indrept mai intai catre doi muncitori echipati in salopete care tocmai arunca un panou in remorca tractorului.
-Imi puteti spune si mie cine va da voie sa luati stopperele din fata magazinelor?
Se uita unul la altul ridicand din umeri.
-Noi nu stim,vorbiti cu seful.
Ma indrept catre tinerel care se intretine cu doi politisti comunitari.
-Buna ziua!
Imi arunca o privire insolenta,fara sa spuna nimic.
-Buna ziua,repet.
Si minunea se produce.Cu greu buzele lui se intredeschid lasand sa iasa printre ele un mormait ce pare a fi un salut.Ii repet intrebarea pe care le-am adresat-o celor doi muncitori.Raspunsul vine uluitor si socant.
-Da'ce va intereseaza?
-Ia ghici!De ce crezi dumneata?
Pare surprins de indrazneala mea.
-Ordin de la Primarie!maraie el.
-Pot sa-l vad si eu?
Scoate o hartie botita si mi-o flutura prin fata.
-Ceea ce ati facut dumneavoastra se numeste hotie.Ati luat un lucru ce nu va apartine fara sa anuntati pe nimeni,fara sa intocmiti vreo hartie in acest sens.Ce-ati spune daca m-as urca acum in remorca si mi-as da jos stopperul inapoi?
Cei doi politisti fac un gest amenintator.
-Degeaba va aruncati la mine.Daca eu as veni de exemplu la dumneata si ti-as lua un nasture de la uniforma cred ca mi-ai rupe capul nu-i asa?
Are un zambet de sadic.Ma adresez iar functionarului.
-Si apoi dumneata pretinzi ca reprezinti Primaria.Nu crezi ca ar trebui sa te legitimezi?
Se scotoceste si scoate o legitimatie de pe care am grija sa imi notez numele si functia.
-Si acum cum imi pot recupera stopperul?
-Pai ,nu stiu!
-Cum nu stiti?Ati venit,ati furat panoul din strada si acum imi spuneti ca nu stiti ce se intampla cu ele?
Ridica din umeri.
-Mergeti la sediul Serviciului de Urbanism si intrebati acolo!
Se intoarce cu spatele dandu-mi de inteles ca pentru el discutia e terminata.


La Serviciul de Urbanism bate vantul.Gasesc cu chiu cu vai biroul unui sef unde dau peste o doamna destul de amabila care ma pofteste sa stau jos.Ii expun pe scurt cazul meu si ii pun aceaasi intrebare:cum imi pot recupera panoul publicitar?Raspunsul vine foarte prompt si...foarte cunoscut.
-Nu stiu!
Simt cum o ceata rosie mi se asterne peste ca a ramas nevatamat din creierul meu si incep sa ma rog la bunul Dumnezeu sa-mi tina nervii in frau.
-Dumneavoastra realizati ca ceea ce ati facut este o hotie?Pur si simplu ati venit si ati luat de pe asa zisul domeniu public un lucru care nu va apartine.Nici macar nu v-ati interesat al cui este,nici macar nu s-a legitimat nimeni,nu ati facut nici o hartie.
-Pai da!E domeniul public!
-Serios?Eu daca gasesc un portofel pe strada sunt obligat sa anunt Politia altfel ajung in arest.
-Pai nu e acelasi lucru.
-Cum nu e acelasi lucru?Si pe minunatul domeniu public nu se poate afla nimic.Dar,daca nu dau zapada de pe el cata amenda imi iau?
-Una mare,imi raspunde doamna surazatoare.
Imi dau seama ca ma cert degeaba cu ea.
-Si totusi cum recuperez panoul?
-O sa il recuperati,dar nu stiu cand.Si nici nu stiu cum.
-Pai cum stiti ce stopper e al meu daca nu ati intocmit nici o hartie de retinere?
Ridica din umeri.Ma ridic de pe scaun si o salut dupa care ies.
Ce rost mai are sa ma lupt cu morile de vant?Ce conteaza ca nu stie nimeni nimic.Mergem inainte cu un elan specific comunistilor.


P.S.ORICE ASEMANARE CU FAPTELE MAI SUS MENTIONATE NU ESTE DELOC INTAMPLATOARE.TOTUL REPREZINTA O TRISTA REALITATE AL UNEI TARI FRUMOASE DAR DIN NEFERICIRE LOCUITA.

marți, 18 ianuarie 2011

Dorinta de a fi Dumnezeu

La inceput a fost doar o parere.Apoi am vazut ca nu m-am inselat.Ceea ce,initial,parea doar o obraznicie de adolescenta si pe care am tratat-o cu indulgenta ,s-a transformat intr-un tupeu nemarginit materializat in gesturi pe care cu greu puteam sa le inteleg.
Ceea ce m-a mirat mai tare a fost usurinta cu care acest tupeu hipnotiza pur si simplu oameni care mi s-au parut cu capul pe umeri.
Si,incetul cu incetul,persoana respectiva,care nu ma suporta,si asistata de monstrul de langa ea ce se numea sot,au reusit sa convinga si pe altcineva ca e bine sa nu ma mai suporte dupa multi ani.Ce usor e sa minti in fata Justitiei ca sa iti "scapi" legatura de sange din "ghearele nemiloase" al cuiva naucit de aberatiile rostite si de circul facut in fata unor persoane avide de scandal.
Nu s-a multumit cu atat.Tot aceasta loctiitoare divina a decis ca nu sunt un tata bun pentru copilul meu si,in consecinta,a inceput o campanie de denigrare la adresa mea menita sa imi faca fetita sa ma urasca.
Si ,de parca nu le-ar fi fost de ajuns,isi varsa in continuare veninul prin amenintari si insulte.
Ieri prietena mea s-a trezit cu un comentariu neavizat pe blogul ei(comentariu pe care am rugat-o sa nu il publice).In acest comentariu era judecata in tot felul de persoanele in cauza,persoane care nu o cunosc defel.De altfel ,in urma cu ceva timp,a avut "fericirea" sa fie categorisita drept practicanta a celei mai vechi meserii din lume de catre aceleasi persoane.
In afara de faptul ca habar nu au ce vorbesc,continua sa se erijeze in continuare in aparatori celesti a unei cauze de mult pierdute.
Intrebarea mea pentru voi ca cititori este urmatoarea:ce anume sau cine ne da dreptul sa intervenim in vietile altora chiar daca aveam senzatia ca facem bine.

P.S.Sunt convins ca si persoanele in cauza imi vor citi postarea.Astept,in consecinta,telefoanele si SMS-urile de amenintare,insultele,sau cine stie...poate ca ma aleg si cu o bataie(Bataia lui "Dumnezeu" :))