vineri, 16 aprilie 2010

La judecata:Tablou


Se facea ca eram intr-o sala de tribunal.Stiti imaginea aceea clasica:o sala incapatoare,in care toata lumea isi cunoaste drepturile si indatoririle.Unde fiecare sta pe locul lui si asteapta cu mai mult sau mai putina emotie ca judecatorul sau juratii sa imparta dreptatea.Prin ferestrele mari lumina cadea pe chipul judecatorului dandu-i parca un aer binevoitor,in ciuda sprancenelor incruntate.Aaaaaaa!Sa nu uit!Pe cap ,inevitabila peruca de magistrat.In fata,asezati la doua mese,dupa ce si-au strans prieteneste mainile,cei doi avocati isi aseaza in ordine hartiile si discuta cu partile.Odata inceput procesul,totul decurge ca intr-o pelicula premiata cu "Oscar".Toti vorbesc calm,nu se intrerup unii pe ceilalti,pledoariile avocatilor sunt bune de pus in rama.Procesul se desfasoara parca dupa un scenariu bine stabilit in care se cunoaste deja deznodamantul,iar cei prezenti nu sunt decat niste actori care sa ilustreze cat mai bine o sedinta de judecata utopica.Procesul se incheie,vinovatul zambeste obosit,dar mai are puterea si de a intinde mana celeilalte "parti".Peste usoara rumoare din sala se aude doar ciocanitul(aproape sacru) al ciocanelului cu care judecatorul isi consfinteste decizia.Si bate,si bate......
....Si ma trezesc plin de transpiratie,in vibratiile alarmei care seamana atat de mult cu acea bataie a ciocanelului.
Ma uit la ceas,constat ca e destul de tarziu si sar din pat.In mai putin de un sfert de ora reusesc performanta de a face un dus,de a ma "rascheta" si de a-mi frige limba cu o cafea fierbinte si amara.Amara precum viata asta de rahat cateodata.Imi iau servieta si ma indrept catre tribunal.Trebuie sa recunosc ca am o stare de neliniste,atata timp cat nu am mai calcat niciodata intr-o sala de judecata.
Ajung pe la opt fara cinci minute si rasuflu usurat.Un paznic ma redirectioneaza spre un alt corp de cladire in care inainte era un bar de noapte.Ma grabesc spre poarta dar.....surpriza!!!!Poarta e inchisa cu un lacat "de biserica".Din curte un jandarm ma priveste somnoros si nedumerit,apoi,pana sa spun ceva intra in cladire.Poate ca am gresit.Scot citatia si o mai citesc odata.Nu,nu am gresit,scrie ora opt.Ma sprijin de o coloana si imi aprind o tigara.Si apoi inca una....Si inca una.Timpul trece atat de greu.Intre timp lumea incepe sa se adune la poarta.Parca ar fi pe timpul "raposatului" cand lumea se aduna la cozi si vorbeau vrute si nevrute.
In sfarsit,pe la opt jumatate apare jandarmul si deschide poarta.
Intram intr-un demisol intunecat.Fostul bar e "portionat" in cateva incaperi ce poarta numele pompos de "instanta".Pe un panou sunt afisate "kilometri" de liste cu procesele din acea zi.Ma grabesc sa le consult si...din nou surpriza!In fiecare sala sunt 60-70 de procese si toate sunt programate de la ora opt.Raman blocat.Ce inseamna asta?Ma intorc pe calcaie si dau nas in nas cu "inca sotia" mea.Ne salutam din varful buzelor.Ne dam seama ca,dupa atatia ani de casnicie,nu mai avem nimic sa ne spunem.Sau cel putin asta e senzatia.
"Chiar nu vrei sa terminam cu circul asta?" intreb.
"Eu fac circ?Tu esti vinovat pentru toate!"
Brusc imi inchipui ce stupid aratam pe holurile tribunalului certandu-ne chiar si aici.Privind in jur constat insa ca nimeni nu ne baga in seama.Holul s-a umplut de oameni galagiosi care gesticuleaza si vorbesc agitand diferite dosare in maini.Prin viermuiala trece din cand in cand cate o silueta intunecata:cate un avocat in roba.
Si timpul trece,trece atat de greu.Dupa cateva cafele "impanate" cu tigari se deschid usile la sali si suntem chemati inauntru.Ma uit la ceas.E aproape noua jumatate."La ce ne-or fi chemat de la ora opt?"
Intram ca oile intr-o sala destul de mica si suficient de intunecoasa.Neoanele reci nu reusesc decat sa dea o nuanta austera incaperii.Suntem la gramada,acuzati,acuzatori,martori,avocati si chiar oameni carora le place sa isi petreaca timpul liber prin salile de tribunal.Ma uit pe geam si nu se vede nimic prin geamurile prafuite si crapate.Intorc privirea.Singurul lucru ce pare a corespunde imaginii pe care o aveam in minte este o bara schiloada asezata in fata unui podium pe care troneaza un scaun din acelea impozante cu spatarul ce pare ca va atinge tavanul.
Pe "tron" o judecatoare tanara se chinuie sa stabileasca ordinea in sala de judecata.Se pare ca haosul din hol s-a mutat in sala.Norocosii care au reusit sa isi gaseasca un loc pe bancile jegoase se lafaie sau discuta intre ei ori cu avocatii.Usa de la intrare nu are liniste deloc.E un permanent dute-vino de persoane diverse care vorbesc intre ele sau la telefon(chiar daca pe usa se lafaie un anunt care spune ca acestea trebuie inchise).Nimeni nu pare ca o baga in seama pe judecatoare care trebuie sa ridice vocea la maxim ca sa se faca catusi de putin inteleasa.Pe un birou alaturat grefiera se straduieste sa aranjeze un maldar de dosare rufoase.
Ma uit spre avocati.Majoritatea s-au grupat intr-un colt de sala si discuta intre ei .Probabil ca isi spun bancuri destul de bune pentru ca se aude cate un chicotit destul de des.O adunatura in adevaratul sens al cuvantului:burtosi cu chelie slinoasa si cu robele patate de toate mancarurile savurate,avocate imense cu robele ce stau sa plesneasca pe ele si cu cocuri severe,tinerei sau tinerele spilcuite....
Incepe judecata.Cazurile curg unul dupa celalalt.Unora din "heruvimii in negru" li se ofera gratuit "lectii de legislatie" de catre judecatoare.Nu par sa se sinchiseasca prea mult de nestiinta lor."Cum Doamne iarta-ma,isi pun oamenii soarta in mainile unor asemenea incompetenti?".
In sala viermuiala continua,in ciuda apelurilor repetate ale "reginei" de pe podium.Atmosfera te duce cu gandul la o adunare de balci in care fiecare isi lauda marfa sau isi striga durerile cauzate de consumul alcoolului.Caldura devine inabusitoare.
In fata un barbat si o femeie,incearca sa mai strecoare cate o vorba care sa acopere logoreea avocatilor.Judecatoarea incearca sa ii asculte.Si decizia vine relativ repede:"Divort in pronuntare!"
"Atat?Asta inseamna ani de casnicie,planuri facute impreuna,copii care vor suferi fara a avea vreo vina?Totul se termina in cateva minute?Oare chiar nimic nu conteaza?Oare chiar judecatoarea asta tanara stie ce inseamna viata?Pentru ea totul se reduce la paragrafe stupide din legi pe care suntem nevoiti sa le acceptam.La tribunal nu mai este loc de sentimente."
Brusc ma simt obosit si usor ametit.Ma sprijin de un perete si privesc spre sotia mea.Intoarce si ea capul spre mine si,pret de cateva clipe,ne privim tacuti si incrancenati.Inchid ochii si ma napadesc amintirile.
Au trecut atatia ani.Si dupa atatia ani descoperim ca orgoliile noastre sunt atat de mari incat nu mai incap in aceeasi casa."Ce naiba caut eu aici?"Ma simt umilit de tot ce se intampla cu mine,ma simt umilit de nepasarea celor din jur. Imi reprim cu greutate o lacrima ce da sa evadeze din coltul ochiului."Nu trebuie!Sunt barbat!Of!"
Ca prin vis imi aud numele si,instinctiv ma indrept spre bara cu servieta in mana.Mai privesc inca odata la femeia de langa mine.O simt rece,dusmanoasa.
"Asta a fost sotia mea?"
Judecatoarea incearca sa ne propuna un termen de impacare.Din stanga mea avocata incepe sa isi recite "lectia".As vrea sa mai spun si eu ceva dar am gatul uscat.In cele din urma inteleg ca procesul se va amana.Imi iau cartea de identitate si ies pe hol.Ma uit in urma sotiei care pleaca aproape fara sa ma salute discutand aprins cu avocata.


Dragii mei!Cele relatate sunt,din nefericire,lucruri pe care le-am constatat intr-o sala de tribunal.Poate ca o sa imi spuneti ca am exagerat,dar ma macina ideea ca o familie se poate destrama atat de repede.Si la Starea Civila te "unesti" repede dar acolo parca vezi lucrurile altfel.Acolo totul e luminos,plin de flori si de zambete.Aici totul e intunecat:si in sala de judecata si in sufletul tau.Va doresc din suflet sa va fereasca Dumnezeu sa ajungeti vreodata intr-o sala de judecata.Dezamagirea e crunta.

joi, 1 aprilie 2010

Toleranta


Prima oara a fost Dumnezeu,care a spus ca,lovit fiind,e bine sa intorci si obrazul celalalt.Apoi a fost Isus care,prezent fiind la incercarea de lapidare a Mariei Magdalena,a indemnat pe cel care se simte fara de pacat sa arunce primul piatra.Toata viata sa(scurta de altfel) a fost un model de toleranta.
A trait pentru oameni,s-a jertfit pentru oameni!Rastignit pe cruce se ruga in continuare pentru iertarea pacatelor celor care l-au condamnat.Fiecare lacrima de a sa,fiecare picatura din sangele sau striga la Dumnezeu in apararea noastra,a celor pacatosi.Insa ultimele lui cuvinte au fost:"Dumnezeule,de ce m-ai parasit?".
O vorba din popor spune ca a gresi e omeneste.Toti marii filozofi,incepand cu inteleptii chinezi,ne indeamna sa tratam cu calm orice problema,sa o analizam pe toate partile.Tot mai mult se flutura ideea misterioasei culori violet care,se pare,ca ne ajuta din punct de vedere parapsihologic.
Personal,sunt adeptul dialogului deschis,dialog care sa duca la rezolvarea neintelegerilor,inainte ca acestea sa escaladeze si sa devina conflicte ce ne consuma fizic si psihic.Viata e scurta si nu merita sa ne cream motive suplimentare de stres pentru ca astea se gasesc pe toate drumurile.
Haideti sa incercam sa urmam exemplul lui Isus.Haideti sa incercam sa fim un pic mai intelegatori cu cei din jurul nostru,sa incercam sa ne punem in pielea lor.De multe ori oameni care incearca sa ne faca bine,ne fac de fapt foarte mult rau.Credeti-ma!Mi s-a intamplat si mie.
Trecand insa de partea cealalta a baricadei,nu uit niciodata pe cei care m-au lovit cu rautate.Ma consider si(mai ales) sunt considerat o persoana toleranta,dar nu pot accepta sub nici o forma rautatea umana gratuita.De multe ori ne facem sperante crezand in justitia divina.Si atunci cand ea nu vine ce ne ramane de facut?Sa nu mai credem in divinitate sau sa devenim justitiari?
Dragii mei astept raspunsuri la aceasta ultima intrebare.
Si,pentru ca se apropie sfintele sarbatori pascale,fac un apel la voi sa deveniti mai toleranti(atunci cand este cazul).
Fie ca lumina ce rasare ca o speranta in ceasul minunii dumnezeiesti sa va daruiasca liniste sufleteasca si sa sa va fie flacara calauzitoare pe drumurile vietii.
SA AVETI UN PASTE FERICIT!

duminică, 28 martie 2010

Credinta


Cand viata in genunchi m-a pus
Si sufletul era ravasit
Am privit spre tine-n sus
“De ce Doamne m-ai parasit?”

Incetosat de ura si durere
Eu m-am intors cu spatele la tine
Si am intrebat cu mahnire
”Ce-ai avut Doamne cu mine ?”

Cand iarasi vise am avut
Am ridicat din nou privirea
Si cu speranta ti-am cerut
“Arata-mi Doamne fericirea!”

Mi-ai aratat ca esti milos
Si mi-ai facut un semn ceresc
Acum,ca sunt iar credincios
”Iarta-ma Doamne si-ti multumesc !”

vineri, 26 martie 2010

Clipa


"Priveste-ma in ochi!" imi spuse clipa.
Si am incremenit cu privirea atintita in ochii ei limpezi,spalati de lacrimile trecutului.
"Priveste in urma!" imi spuse clipa.
Si am privit in trecut.Si am vazut acolo copilaria fericita si fara griji.Am vazut acolo tineretea plina de nebunii.Am vazut rasarituri de soare superbe.Am vazut nopti cu luna argintie.Undeva,printre gene,intr-un colt am zarit iubirea.Incerca sa se ascunda sfioasa,sa ma faca sa uit de ea.Si i-am intins mana,sa fim din nou ca altadata.Dar m-a privit cu ochi straini si s-a dat inapoi din fata mea de parca eram blestemat.
Si apoi nu am mai vrut sa privesc in trecut.Deja ma simteam batran.
"Atunci priveste in viitor!"imi spuse clipa.
Si,chiar daca mi-a fost frica ,am ridicat capul si am privit in viitor.Dar acolo era ceata.Si,prin ceata,am zarit din nou iubirea.Si am zambit cu speranta.Dar iubirea se juca cu mine.Ma lasa sa ma apropii de ea,pana puteam aproape sa o ating.Si ii simteam rasuflarea fierbinte.Apoi se indeparta cu un zambet zeflemitor spunandu-mi ca nu sunt decat un mascarici.Si am oftat.Am oftat adanc,sa imprastii negurile ce planau asupra viitorului meu.Si-am alergat in toate partile sa o regasesc.Si am vazut ca sunt blestemat sa alerg dupa ea toata viata.
Pentru ca stiu.Stiu ca intr-o buna zi am sa o prind.Si atunci nu am sa-i mai dau drumul.Si mai stiu ca atunci ma va privi cu ochi mari si imi va spune:"Ce dor mi-a fost de tine!"

joi, 25 martie 2010

Masti


De dupa un colt de cortina apare mai intai nasul rosu ca o patlagica. Apoi un picior incaltat in pantofii aceia imensi si scalciati. Apoi capul, inevitabil cu peruca de culoarea morcovului.
Si apoi, iata-l! Paseste timid in arena. Clovnul, mascariciul, pacaliciul. Trebuie sa se impiedice, sa fredoneze un cantecel aiurea. Stie ca nu poate face triplu salt mortal. Nu asta e menirea lui. Menirea lui e sa aduca zambetul.
Atunci cand calca intr-o galeata plina cu apa, publicul izbucneste in ras, copiii aplauda cu entuziasm. Clovnul le priveste fetele si devine alt om.
Respira aerul acela incarcat de zambete. Este fericit! Pentru asta traieste. Acum se simte in centrul atentiei, simte ca este iubit. Nu ii pasa ca este luat in ras de colegii lui. Viata lui este rasul. Familia lui sunt cei care zambesc si aplauda. II simte aproape de sufletul lui. Stie ca, atata timp cat ii face sa rada, vor uita de toate problemele pe care le au, stie ca lumea li se va parea mult mai frumoasa. Stie ca nimeni nu va avea curajul sa il judece. Si ce daca rad de el? Si ce daca il considera prost? Esentialul este ca oamenii zambesc si ca el este "vinovat" pentru asta.
Isi termina numarul si iese in aplauzele furtunoase ale copiilor. Se intoarce in rulota sa. Pe rand isi scoate nasul, apoi peruca. Isi sterge zambetul acela fals de pe fata. Si odata cu acestea devine din nou un alt om. Zambetul este inlocuit de o grimasa trista. In ochii sai obositi luceste o lacrima de tristete. Aici e singur. Nu mai vede nici un zambet in jurul sau, nu mai aude aplauze.Aici simte ca nu mai are pentru cine trai.
Pana la urmatorul spectacol va fi doar un anonim, ca toti oamenii din lumea aceasta, care nu sunt bagati in seama de nimeni.Atunci isi va regasi zambetul adevarat sub cel fals, atunci va fi din nou fericit.

duminică, 21 martie 2010

Sa moara dusmanii mei!


Este ora 11 pe seara.Tocmai ma pregatesc sa ma intind in pat.Afara, caldura crunta, chiar si la ora asta.Si, daca nu mi-am permis aer conditionat, singura solutie ramane geamul deschis. Ma chinui sa adorm, incercand sa ignor latraturile "prietenilor nostri" patrupezi care au reusit sa cucereasca toate strazile.In sfarsit, se face liniste.Pleoapele se fac grele, o usoara adiere racoroasa umfla perdelele.
Auuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!Ce e asta?Tanguirile unui manelist sparg linistea atat de greu castigata.Ma ridic din pat si privesc pe geam.O decapotabila rosie a oprit in fata blocului.La volan,un tanar "de nationalitate conlocuitoare" priveste nerabdator spre blocul in care locuiesc.Il privesc de la geam fara sa ma vada.Desi e 11 noaptea are ochelarii de soare pusi pe nas.La gat,un lant atat de gros ,incat ai putea linistit sa priponesti un urs.In mod evident,desi are o tigara in coltul gurii, mesteca si guma cu "gratia" unei camile care isi rumega masa de acum o saptamana.De parca nu ar fi suficient de zgomotoasa muzica, "prietenul meu" apasa prelung pe claxon.
Dupa vreo cinci minute si inca o manea,din bloc iese o fetisoara in care recunosc pe o vecina de a mea de la etajul 1.Sare in masina fara sa mai deschida portiera si il saruta zgomotos pe "D.J.-ul de la miezul noptii".Ma bucur ca,in sfarsit, am scapat si am sa ma pot odihni.In timp ce masina se indeparteaza cu muzica data la maxim, ma intind din nou in pat si ma rog de Morfeu sa ma ajute cu ceva picaturi din licoarea care te ajuta sa dormi.
Dar vaiiiiiiiii!Nu trec nici zece minute si manelele se aud din nou.Ma decid sa inchid geamul cu toate ca in camera e o zapuseala ingrozitoare.Scot capul pe geam la timp sa ma observe individul de la volan.Masina merge incet,ca la parada.Intre timp,pe locurile din spate au mai "poposit" inca doi tineri si o fata.Mai sa fie!Parca ar fi frati: baietii aceleasi tricouri mulate stralucitoare,ochelari de soare si lanturi si bratari groase afisate ostentativ.Fetele,in schimb, fuste scurte si bustiere cat mai decoltate.Cu toate ca masina e decapotabila pare invaluita intr-un nor de la fumul tigarilor din care toti cinci trag cu putere.
Siderat de tabloul oferit si asurzit de decibelii ce se revarsa din boxe nici nu imi dau seama ca soferul a ridicat capul si m-a observat holbandu-ma la ei.Opreste masina cu o frana scurta si....Dumnezeule,ce-mi aud urechile!!!!
"Ce p.. mea de handicapat te boldesti la noi?N-ai somn manca-ti-as?"
Intreaga sleahta chelalaie in grup intrecandu-se in jigniri din ce in ce mai pitoresti.
Scaparea mea vine de unde ma asteptam mai putin.Din capatul celalalt de strada se apropie o alta decapotabila de culoare neagra.Din boxele ei urla cei de la "Parazitii".Doar patru "baietzasi de cartier" se lafaie pe banchetele de piele.Nici unul din ei nu cred ca are mai mult de 20 de ani.
Decapotabila neagra se apropie de masina "chelalaitorilor" si,pentru ca nu are loc sa treaca se apuca de claxonat incontinuu.Pentru moment creierii mei pleaca inainte spre spitalul de nebuni sa faca o rezervare.Zgomotul e infernal.Muzica data la maxim in fiecare masina,cele doua claxoane si,nu o sa va vina sa credeti,dar peste toate se suprapun si injuraturile si amenintarile celor doua tabere.Luminile se aprind pe la toate ferestrele,dar lumea priveste de dupa perdele fara a avea curajul de a spune ceva.
Poate ca ,totusi, cineva a anuntat Politia, caci o masina cu girofaruri se arata intr-un capat de strada.Brusc,pasagerii celor doua masini devin frati.Ambele masini,una cu fata,alta cu spatele, dispar rapid in directia opusa.Din urma lor masina de Politie trece agale de parca ar fi intr-o simpla patrulare de rutina.
Imi asum riscul si ma hotarasc sa nu mai inchid geamul.Ma intind din nou in pat si imi reiau rugaciunile catre zeul somnului.


Dragilor,asta tinde sa devina un fenomen general in Romania.Ne pierdem cultura sau o ignoram,in favoarea muzicii de "coloratura" promovata de tineri care nici macar nu vor sa stie ce e aia munca cinstita,atata timp cat "mamica" si "taticul" ii ofera totul de-a gata.Acesti tineri sunt gata sa "striveasca" cu dispretul lor pe orice "sarantoc" ce nu isi permite o masina luxoasa dotata cu un sistem performant de boxe.Si la ce bun sa ai un asa sistem daca nu il dai la maxim ca sa poti impresiona "copile" cu mintea plina de hormoni zburdalnici.

vineri, 19 martie 2010

Zbor


Azi noapte am visat ca zbor
Spre-un univers necunoscut
Am obosit si m-am oprit pe-un nor
Si-am luat-o de la inceput.

Am plutit catre o lume utopica
In care toata lumea se iubea
In lumea in care nu exista frica
In lumea in care toata lumea zambea.

Acolo am invatat si eu sa iubesc
Acolo am invatat sa daruiesc
Acolo am invatat sa zambesc
Acolo am invatat sa traiesc.

Dar,vai a fost doar un vis
Doar o dorinta neimplinita
Si, cand ochii i-am deschis
M-am trezit intr-o lume urata.

joi, 18 martie 2010

Tara de milogi



Tablou "idilic" rural. O mana de sateni isi astampara setea de cultura (viticola) la birtul din sat. Dialogul este animat doar de discutiile despre ajutoarele pe care trebuie sa le trimita "nemtalaii". Oamenii,constiinciosi,isi fac "planuri de lupta". Dau, cu gesturi smucite, paharele peste cap si zambesc multumiti. "Fraierii de straini" le scot apa si malul de prin case si ei se odihnesc dupa "emotia" pricinuita de inundatiile care i-au cotropit. Patronul carciumii e si el multumit. Dupa foarte mut timp satenii beau pe bani,pe bani adevarati. Unii dintre ei au inchiriat atelajele strainilor, pentru ca acestia sa care mizeria adusa de ape din casele lor.

Brusc lumea se insufleteste odata cu aparitia unui camion imens cu o prelata colorata. Ca la un semn, toti isi termina bautura si o rup la fuga in urma camionului care se indreapta catre curtea scolii. In urma, carciumarul clipeste nedumerit din ochi, apoi realizeaza ce se intampla si inchide usa alergand si el spre multimea ce se ingramadeste in fata scolii. Isi face loc cu greu,impingand cu coatele in toate directiile, pana ajunge la usile deschise ale camionului. Nici nu baga de seama cele cateva pungi care zboara prin aer si ii aterizeaza in cap. Injura cu naduf si incepe sa adune cu sarg ceea ce pica in jurul lui, alungand cu suturi in fund pe cei mai indrazneti care incearca sa se apropie de "cuceririle" lui.

In camion au urcat deja cativa sateni care i-au dat deoparte pe cei care adusesera ajutoarele si, acum, arunca pungi cum le vin la mana. Doi dintre ei incearca sa aleaga ce li se pare mai pretios. Jos lumea se calca in picioare incercand sa adune cat mai multe pungi. Se imbrancesc, se injura, isi smulg pachetele din mana.
Strainii, veniti cu ajutoare, privesc dintr-o parte, uimiti, la gloata ce se comporta ca in epoca de piatra.O mana de copii incearca sa le "inmoaie buzunarele" doar, doar se vor alege cu cativa euro.

Intr-o jumatate de ora camionul s-a golit si lumea se imprastie mai mult sau mai putin multumita. Barbatii se reunesc la crasma unde incep sa desfaca cu nerabdare pachetele pe care le-au "rechizitionat". Injuraturile curg garla. Multi dintre barbati s-au pomenit cu articole de lenjerie de dama,carti de colorat,prosoape si jucarii din plus.Nimic de mancare,nimic bun de vandut in schimbul bauturii.




Schimbam locatia.
In fata unui supermarket, ce abia urmeaza sa se deschida, o multime de oameni se striveste de usile inchise, atrasa de ofertele trambitate prin media. In momentul in care usile se deschid multimea navaleste in magazin. Cativa,care au avut ghinionul sa se impiedice, sunt realmente calcati in picioare.Lumea se imprastie rapid printre rafturi incercand sa puna stapanire pe cat mai multe produse. Cativa se suie sus pe rafturi si arunca de acolo produsele la care nu se poate ajunge usor. Angajatii magazinului au renuntat de mult sa mai faca ordine si se aliniaza la iesire ca sa nu scape nimeni fara sa plateasca. Intr-un colt, o intreaga familie, incearca sa faca un veritabil zid de aparare in fata unui maldar de galeti cu var smulse din mainile altora. Incep sa se auda injuraturi, mai intai maraite printre dinti, apoi din ce in ce mai clare. Apar si primele ghionturi.
Si lumea de afara incearca sa intre in continuare. Un zgomot puternic vesteste ca geamurile exterioare au cedat presiunilor si se pregatesc sa mearga la reciclare sub forma de cioburi.
Fericitii care au reusit sa prinda "ofertele" se indreapta acum spre case zambind triumfatori.


Alta imagine.
In plina campanie electorala zeci de romani se imbulzesc sa prinda tichetele care le dau dreptul de a manca patru mici si de a bea o bere. Majoritatea dintre ei au buzunarele pline, dar ideea de "pleasca" nu le da pace. Aceeasi trista imagine a multimii nervoase de oameni care se imbrancesc si se injura!

Unde sunt vremurile cand romanii erau cunoscuti ca oameni mandri, cu o verticalitate greu de invins? Am ajuns o tara de milogi, gata sa ne dam oricand in spectacol pentru cativa chiloti purtati sau pentru niste produse care se strica imediat ce ajungem acasa. Stiu! O sa imi spuneti ca, scene precum cea cu supermarketul, se intampla si "afara".Dar parca lacomia sau prostia noastra e greu de intrecut. Privind asemenea imagini, imi vine in minte un singur lucru:IMI ESTE RUSINE CA SUNT ROMAN!

miercuri, 17 martie 2010

Masura

Dragostea mea se masoara
In nopti nedormite,
In amintiri irosite,
In vorbe nerostite.
Dragostea mea se masoara
In vise neimplinite.
Sufletul meu tanjeste
Dupa noptile fierbinti,
In care tu si eu
Eram primul om si prima femeie.
Buzele mele mai simt
Gustul sarutarilor tale,
Pielea mea mai pastreaza
Mangaierile trupului tau.
Intreaga mea fiinta e un strigat:
Vreau sa iubesc!
Si vreau sa fiu iubit!

duminică, 14 martie 2010

Ai plecat



Ai plecat fara sa privesti inapoi
Si privirea mea ti-a urmat pasii
Si-am incercat sa inteleg
De ce simt atata durere.
Am crezut ca simti pentru mine
Altceva decat mila si indiferenta
Am sperat intr-o viata impreuna
Am indraznit sa visez la fericire.
Stiu,n-am fost ce ti-ai dorit
Dar pentru tine as fi schimbat lumea
Si m-as fi schimbat si eu.
Nu ti-am cerut decat rabdare
Nu ti-am promis decat iubire
Dar sufletul tau nu a vrut sa creada.
Acum stau si ma intreb
Cu ce am gresit in fata vietii
De ce ma pedepseste astfel
De ce sunt vesnic condamnat
La o crunta singuratate.
Nu am vrut decat sa-ti vad zambetul
Am dorit doar sa te strang in brate
Sa te apar de toate durerile
Sa iti alung norii de peste ganduri.
Si ochii mei revad incontinuu
Cum ai plecat fara sa privesti inapoi
Si privirea mea ti-a urmat pasii
Si incerc sa inteleg
De ce simt atata durere.

miercuri, 10 martie 2010

Lupta


Sufletul meu mai plange
Dupa o iubire pierduta
O lacrima mai curge
Dupa dragostea trecuta.

Inima mea e sfasiata
Intre trecut si viitor
Ma chinui sa o impart
Intre ura si amor.

Viata mea e ravasita
De dorinte neimplinite
Viata mea e impartita
De trairi diferite.

Privesc in urma si plang
Privesc in fata si mi-e teama
Vreau in brate sa te strang
Inima mea inca te cheama.

Desi inca te mai astept
Desi mai simt prezenta ta
Desi vreau sa te strang la piept
Nu te mai vreau in viata mea.

Am suferit destul si-am plans
Si-am tot sperat la impacare
Am tot crezut ca-i doar un vis
Un vis urat de-abandonare.

Si-acum te strig cu un glas mut
Nu vreau sa imi vezi suferinta
Insa,s-o iau de la-nceput
Ar fi prea mare umilinta.

Acum,in ultimul moment,
Cand si speranta a murit
Ma-ntreb:”A fost un accident?”
Sau oare totusi m-ai iubit ?

marți, 9 martie 2010

Puterea banului


Eiiiiii,dragii mei,traim intr-o lume in care interesele financiare(meschine de altfel) ne domina din ce in ce mai mult.
E drept ca ne ducem zilele intr-o societate care pune din ce in ce mai mult pret pe valorile materiale si mai putin pe cele spirituale.E drept(de asemenea) ca avem cu totii necesitati care nu se pot rezolva altfel.
Dar........
V-ati intrebat cat de mult va pot schimba banii viata?Asta depinde de pretentiile fiecaruia.
Foamea de bani,de avere,distruge,in cele din urma.Avem senzatia ca banii ne dau puterea de a calca peste tot ce are valoare morala.Ne credem invincibili,independenti.Totusi nu realizam ca banii raman cel mai puternic si mai raspandit drog din lume.Singurul "drog" care creeaza o dependenta atat de puternica incat nu exista nici o cura de dezintoxicare pentru asa ceva.
Nu ma intelegeti gresit!Nu pledez pentru saracie!
Dar am simtit de multe ori ca lacomia asta absurda mi-a adus doar nenorociri.
Banii curma vieti,despart familii,pornesc razboaie.Cat de putini au ramas cei pentru care banii nu reprezinta decat accesorii prin care sa isi faca viata normala.Cat de putini au ramas cei care se multumesc sa traiasca la limita decentei,dar cu sufletul curat.
Ganditi-va la asta!
Dragii mei!Va doresc sa aveti conturile sau portofelele pline,astfel incat sa mai aveti timp sa va mai ganditi si la altceva.Sa va ganditi la cei apropiati,sa le puteti face bucurii.Nu deveniti sclavi.

luni, 8 martie 2010

De ziua ta


De ziua ta iti doresc lacrimi
De fericire
As vrea sa-ti daruiesc iubire.
De ziua ta iti doresc
Sa traiesti din plin
Ce e mai frumos din viata
Alaturi de cineva
Care sa te iubeasca.
De ziua ta
Imi doresc ca o mana nevazuta
Sa stearga durerea
Din inima ta.
De ziua ta
Iti daruiesc soare
Iti daruiesc cantec
Iti daruiesc recunostinta.
Si de ziua ta
As vrea sa ma pot darui
Sa smulgi din mine
Amintiri frumoase
Vise magnifice
Si,daca a mai ramas,
Sa smulgi fericire.

duminică, 7 martie 2010

Ce-ai facut, Doamne?


Ce-ai facut, Dumnezeule?
Ce a fost in mintea ta cand ai smuls o coasta din trupurile noastre si ai creat femeia? De ce ai inzestrat-o cu infatisare de inger? De ce ai facut-o intruchiparea inocentei? De ce ne-ai blestemat sa alergam dupa ea? De ce o lasi sa ne ridice pana aproape de tine, pentru ca, apoi, sa ne arunce in cele mai adanci hauri? De ce i-ai dat voie sa faca din sufletele noastre jucarii care, odata stricate, sunt aruncate fara regrete? Si daca tot ai facut-o din noi, de ce ai facut-o atat de perfecta? Cu ce drept ne-ai inselat dandu-ne senzatia ca noi conducem lumea cand, de fapt, suntem doar niste marionete in mainile lor?
In mod sigur ai creat femeia ca sa invatam sa iubim,sa invatam sa suferim,ca sa avem o motivatie,ca sa avem inspiratie,ca sa ne inmultim(noi pacatosii).
Dumnezeule!Ne-ai pus femeia alaturi ca sa ne invete sa traim si ca sa indrume catre moarte.

DOAMNELE MELE.ASA CUM V-A INZESTRAT DUMNEZEU SUNTETI UN "RAU NECESAR".UMILUL AUTOR VA DORESTE SA AVETI O PRIMAVARA FRUMOASA.
LA MULTI ANI!

vineri, 5 martie 2010

Viata


Viata mi-a spus sa ingenunchez
Si-am ingenuncheat
Si capul l-am plecat
Si-o lacrima de umilinta
Mi s-a ivit in coltul ochiului.

Viata mi-a spus sa ma tarasc
Si m-am tarat
Desi totul in mine tipa a revolta
Si nu puteam sa ma ridic
Pentru ca durerea ma apasa.

Viata mi-a spus ca ma uraste
Si m-a cuprins tristetea
Si ranile din suflet m-au durut
Si am urlat de disperare
Si am obosit sa traiesc.

Apoi,din neant,
Viata mi-a intins o mana
Si m-am ridicat cu speranta
Si am zambit timid
Si mi-am dorit cu tarie
Sa nu mai ingenunchez niciodata.

joi, 4 martie 2010

De ce-ai plecat?

Natura plange-n urma ta
Cu lacrimi reci de ploaie grea
Si ma intreb neincetat
De ce-ai plecat ?De ce-ai plecat?

In suflet tot mai sper ca vii
In palme inima sa-mi tii
Cred ca iubirea n-a secat
De ce-ai plecat?De ce-ai plecat?

Inca privesc in urma ta
Inca mai simt suflarea ta
Si inca sunt ingenunchiat
De ce-ai plecat ?De ce-ai plecat ?

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos
Mi-e dor de chipu-ti luminos
Ce aspru tu m-ai judecat
De ce-ai plecat ?De ce-ai plecat ?

marți, 2 martie 2010

Cine sunt eu?

Cine sunt eu ?
Urmas nedemn
Al celor ce-au cantat in versuri
Frumusetea iubirii
Sau al celor
Care-n nopti senine
Cautau cu infrigurare
Secretul ei.
O!Voi titani ai poeziei
Iertati-l pe acela care
Isi pierde timpul mazgalind hartia
Visand sa ajunga acolo
Unde-ati ajuns si voi.
E doar un biet muritor
Ce-n cautarea dragostei
Ucide cateodata poezia
Si toata frumusetea lumii
Jertfind-o unui suflet
Salbatic si fara de mila.

Exercitiu de imaginatie


Astazi ne jucam cu imaginatia.Pentru ca toti tindem sa facem comparatii intre persoanele pe care le cunoastem si alaturi de care ne petrecem zilele am sa va propun un test.Deci,luati un pix,hartie si un calculator.Inchideti ochii.Si ganditi-va la persoana iubita.
Pe o scara de la 1 la 10 dati-i note pe urmatoarele criterii:
1.frumusetea fizica
2.inteligenta
3.frumusetea sufletului
4.sinceritate
5.sexul
6.imaginatia(fantezia)
7.spiritul de cuplu
8.administrarea finantelor
9.ordinea in gospodarie
10.gradul de maturitate
11.comunicarea
12.comoditatea
13.atentia asupra sanatatii
Criteriile sunt alese absolut intamplator si intr-o ordine absolut aleatorie.Fiti exigenti,nu trisati.Rugati-va apoi partenerul sa va noteze si el.Adunati toate notele acordate si apoi faceti o medie.
Sincer,eu am facut un astfel de exercitiu.La sfarsit nu stiam daca sa rad sau sa plang.
Asadar:
*Daca obtineti media sub 5 e de jale.Sunteti corigent si va trebui sa va reevaluati optica asupra partenerului.
*Daca obtineti intre 5 si 8 ,atunci mai sunt sperante.Deci,la munca nu la intins mana.
*Daca obtineti peste 8,cautati o funie prin casa si legati partenerul bine sa nu cumva sa il scapati.
Acest exercitiu nu e preluat de nicaieri, e doar un joc nevinovat dar care ne poate pune pe ganduri.
Va doresc la toti sa fiti "premianti".

Imbratisare


Foarte putini oameni "se pot lauda" ca nu au iubit niciodata.Majoritatea dintre noi am facut-o cu mai multa sau mai putina pasiune.Unul dintre lucrurile ce caracterizeaza iubirea pentru cineva,sunt convins ca e nevoia de a proteja partenerul.
Ce bine ne simtim cand stim ca putem avea grija de cineva,ca putem darui cuiva afectiune,tandrete.
Ce minunat este sa iti strangi iubita in brate si ea sa se faca mica,sa se lipeasca de tine.Patrunzand in detalii mai intime,ce poate fi mai frumos cand,dupa ce ai petrecut in pat o ora de amor,sa o vezi ca se cuibareste la pieptul tau,cu capul in scobitura umarului si cu palma pe pieptul tau.
Pare un stereotip?Daca da,inseamna ca sunteti multi barbati fericiti.Si tot ca un stereotip,asta ne face sa ne simtim puternici.
Exista insa si un revers al medaliei.Cateodata descoperim dintr-odata ca nu mai avem pe cine proteja.Si atunci,devenim si noi slabi,vulnerabili.Am convingerea ca nevoia asta face parte din noi,a devenit aproape o nevoie fiziologica.
Va doresc dragilor sa aveti tot timpul pe cine proteja si va promit ca,intr-o viitoare postare vom vorbi si despre nevoia de a fi iubit.

luni, 1 martie 2010

Amintiri

Perna ta
Mai pastreaza
Urma lacrimilor mele.
Pamantul inca mai arata
Urmele pasilor tai.
In aer se simte inca
Aroma buzelor tale.
Palmele mele tanjesc
Dupa formele trupului tau.
Ochii mei isi doresc
Sa te mai vada odata.
Bratele mele mai vor
Sa te cuprinda odata.
Inima mea mai spera
Sa te inchida in ea.
Totul imi aminteste de tine
Dar tu nu mai esti.

duminică, 28 februarie 2010

Doamne,ce nesimtiti suntem!



Sunt in statia de autobuz.Nu e ora de varf.Langa mine o femeie in varsta,genul de "coana mare",undeva la 65 de "anisori" batuti pe muchie.Aer intepat,coc rasucit sever,deasupra capului.Pare imperturbabila.
Vine autobuzul.Brusc "mamaia" se insufleteste.Se aseaza ca in bloc-starturi.Autobuzul ne depaseste cu putin,timp in care femeia se napusteste catre prima usa care se deschide.Isi face loc cu coatele printre oamenii care se straduie sa coboare.
Uffffffff,a invins!A cucerit Everestul si se afla in capul scarilor privind ingrijorata prin tot autobuzul dupa un loc liber.Uite-l!L-a ochit si e in stare sa isi arunce geanta din usa ca sa il ocupe.Aproape ca se impiedica in graba de a ajunge la scaunul izbavitor.Dar ce ghinion!Pana ajunge ea,pe scaun se aseaza un tinerel cu castile in urechi.
Nesimtitul!Oare de ce nu sta acasa?Nu stie ca ,la ora asta,doar oamenii batrani au voie sa circule cu autobuzul?
Isi face loc cu greu pana la scaunul cu pricina.Se prinde zdravan de maner,profitand de aglomeratie ca sa se impinga cat mai tare in tinerelul cu pricina.Acesta se pare ca nu o baga in seama,bataind din cap in ritmul muzicii si privind pe geam.
"Monumentul" turbeaza.Incepe sa ofteze zgomotos,sa dea ochii peste cap.Ooooooo,Doamne ,cata nesimtire!Nu ii e rusine?De ce nu sare imediat de pe scaun sa ii ofere locul?
De pe scaunul din spate un batranel priveste dezaprobator.Apoi,brusc,nu se mai poate abtine:
"Tinere!Ridica-te si ofera locul doamnei!"
Tanarul?Nici o treaba.Femeia ii arunca mosului o privire de domnita scapata de catre print din ghearele unui balaur.
"Tinere nu auzi?"
Nimic nu pare sa ii traga atentia "nesimtitului".
"Eeeeeeee,ce generatie mai avem si noi in ziua de astazi.....Pe vremea noastra era altfel.Am muncit atata sa ii crestem si acum ne trateaza cu fundul."
Trec cateva statii.Brusc tanarul se ridica si se indreapta schiopatand spre usa.In urma lui femeia aproape se prabuseste extenuata pe scaun,oftand de parca ar tine in spate intreg Universul.
Isi reia brusc "morga" oficiala.Spatele drept,mainile stranse pe manerul gentii in care ar incapea bugetul Romaniei pe vreo 5 ani.Privirea imobila spre geam.
Apare controlorul si ii cere biletul sau abonamentul.Din partea ei nici o reactie.Doar nu o sa bage in seama tinerelul imbracat cu un hanorac spalacit,cu gluga pe cap si cu o geaca de piele jerpelita peste el.
"Doamna,va rog prezentati biletul sau abonamentul!"
In sfarsit catadicseste sa il bage in seama.Scotoceste cu un aer plictisit in "dulapul"ei si ii intinde cu un aer triumfator legitimatia de liber pe toate mijloacele de transport in comun.
Isi continua calatoria gandindu-se la nesimtirea tineretului din ziua de azi.

Dragii mei.Ceea ce s-a vrut o satira se intampla din ce in ce mai des in ziua de azi.Din pacate,diferenta dintre generatii e din ce in ce mai pregnanta.Nu uitati totusi ca,trecand peste reguli de politete elementara,cu totii am fost tineri.Si toti eram considerati,la varsta noastra,niste nesimtiti de catre cei mai in varsta.

vineri, 26 februarie 2010

Pasiune sau prostie

Astazi voi aborda un subiect usor extrem.Adineauri am vazut la televizor cazul unui barbat care,parasit fiind de sotie,a pandit-o si a injunghiat-o.Apoi i-a "facut felul" si soacrei.Un altul,in aceeasi situatie,si-a mutilat sotia cu lama apoi si-a taiat gatul.De altfel programele de stiri "mustesc" de asemenea drame.
Hai sa vedem daca ii putem judeca.Fara indoiala ca 99% din voi o sa spuneti ca sunt niste psihopati sau oameni fara discernamant.Oare asa sa fie?Am putea fi surprinsi ca acei barbati erau oameni absolut normali,fara comportamente extreme.Si atunci ce ii face sa ajunga in asemenea situatii?
Hai sa ne punem usor in locul lor.Ganditi-va ca sunteti un barbat sau o femeie care se trezeste la un moment dat parasit de partenerul de viata fara sa stie de ce.Pe deasupra "jumatatea ta" gaseste de cuviinta ca nu mai esti un parinte bun si se decide sa iti ia si copilul.Si ce ramane in urma?Singuratate,durere,frustrare,neputinta,sentiment de inutilitate.
Nu tagaduiesc ca exista si oameni pe care acest lucru nu ii afecteaza.Sau care trateaza cu indiferenta mascata totul."S-a dus!Sa se duca sanatoasa!Oricum ea are de pierdut!In sfarsit sunt un om liber!URAAAAAAA!!!!"
Heeeeeiii,dar sunt si altfel de oameni.Intr-o lume in care dragostea are prioritate din ce in ce mai putin in fata intereselor meschine legate de bani si bunastare,e din ce in ce mai greu sa mai gasesti IUBIRE NECONDITIONATA,iubire care,dupa ani multi de convietuire se transforma intr-un fel de respect reciproc.
Nu sunt nici pe departe un incuiat.E drept ca unde dragoste nu e nimic nu e si nimeni nu poate forta pe cineva sa iubeasca fortat.E drept si ca femeia si copilul nu sunt trecuti pe un "act de propietate" ca niste bunuri.
Intrebarea mea e fireasca.Haideti sa dam deoparte cazurile de alcoolism sau de violenta.Ce poate face ca partenerul tau sa isi ia lumea in cap?
Se spune ca femeia este genul slab si ca ea isi doreste in primul,rand, stabilitate.Credeti ca doar femeile isi doresc asa ceva?Si mai credeti ca o bucata de hartie intitulata pompos "certificat de casatorie" va garanteaza stabilitatea?
Sa ne intoarcem la personajul nostru.Ramas singur simte ca toata lumea se prabuseste in jurul sau.Principiile morale in care credea se naruie ca un castel din carti de joc.Si atunci ce ii ramane de facut?Reactiile sunt diverse.Unii isi gasesc linistea aruncandu-se repede in bratele altcuiva.Bravo lor!!!Altii isi gasesc linistea in credinta.Altii se refugiaza si se izoleaza de cei din jur.Altii lupta din rasputeri sa-si recastige partenerul.Unii abandoneaza chiar lupta cu viata.
O mica parte din ei se gandesc sa inlocuiasca justitia,fie ea si divina,cu justitia proprie.Si atunci ajung in toate jurnalele de stiri si toata lumea ii arata cu degetul.Cati dintre noi au avut insa curajul de a face un exercitiu de imaginatie si sa se puna in locul lor?
Lasand la o parte faptul ca reporterii ii prezinta ca pe adevarati monstri(in goana absurda dupa senzational) ganditi-va ca acei oameni au fost si ei normali,ca s-au bucurat si ei alaturi de familiile lor,ca au suferit pentru cei apropiati.
Ganditi-va la asta oameni buni.Si,cei care cititi randurile astea,dati-mi un raspuns.Cum ati reactiona la un asemenea caz?

joi, 25 februarie 2010

Rugaciune

Ajuta-ma Doamne
Sa inteleg sufletul femeii.
Sa ii citesc mintea
Cu care mi-a distrus inima.
Sa ma uit in ochii ei
Si sa uit lacrimile.
Sa ii sarut chipul
Si sa-i uit frumusetea.
Sa-i ating trupul
Si sa-i uit mangaierile.
Sa ma joc cu parul ei
Si sa uit noptile.
Ajuta-ma Doamne
Sa uit ce inseamna
Dragostea.

Sfarsit




Iubirea noastra a durat o vesnicie
Doar trei zile
Ce mi s-au parut nesfarsite
Si chiar de stiam
Ca se va termina asa
O lacrima s-a nascut
Ca o ofranda durerii.
Si de-ar fi ca maine
Sa o iau de la capat
As rupe din mine
Si as suferi din nou.
Ma intrebi
Ce rost ar mai avea ?
As trai poate
Inca o vesnicie de trei zile
As da totul
As primi totul
As trai cu pasiune
Ca si cand dupa aceea
Nu ar mai fi nimic.
Ce folos ca sunt cel mai bun ?
Ce folos ca nu ma meriti ?
Iubirea noastra
A ramas o ploaie de vara
Care te curata de tot
Care spala toata relele.
Iubirea noastra a fost curata,pura
A fost navalnica,dar ucigatoare
Iubirea noastra
A FOST.

miercuri, 24 februarie 2010

Asteptare

Astazi te-am asteptat
Asa cum ochii asteapta lumina
Si inima mea a plans
Cu lacrimi de intuneric.

Astazi te-am asteptat
Asa cum buzele asteapta nectarul
Ce picura de pe buzele tale
Dar buzele tale nu au fost aici.

Astazi te-am asteptat
Asa cum mainile mele
Asteapta sa mangaie
Catifeaua chipului tau.

Astazi te-am asteptat
Zadarnic
Tu,n-ai venit
Si din ochii mei au curs lacrimi
Si buzele mele le-au simtit gustul amar
Iar bratele mele au imbratisat
Doar nimic.

Balanta deciziilor


Nu de putine ori suntem pusi in situatia de a alege in viata in anumite situatii.Nu de putine ori ne putem asemana cu o balanta,in mainile noastre ca niste talere tinem decizii importante pe care incercam sa le cantarim cu mintea sau cu inima.

Si va intreb dragilor.Cu ce e mai bine sa cantarim?Cu mintea sau cu inima?

Sa privim in trecutul unei relatii amintindu-ne doar de momentele frumoase traite,judecand astfel cu inima?Sau sa analizam si sa infieram orice greseala a fostului partener,punand astfel mintea la treaba?

Sa ne folosim mintea,punand intr-o ecuatie absurda,toate calitatile si defectele unei persoane cu care am vrea sa o luam de la capat?Sau sa ascultam doar glasul inimii si sa ne bucuram de tot ceea ce iti poate oferi neconditionat acea persoana?

Foarte multi oameni obisnuiesc sa spuna,ca indiferent de deciziile pe care le iei la rascrucile vietii,vei ajunge sa ai pareri de rau mai tarziu.Fiecare drum care ti se deschide in fata poate avea portiuni line dar si capcane in care nu vrei sa aluneci.De un singur lucru putem fi siguri:atunci cand ajungi la o rascruce,nu te mai poti intoarce inapoi,trebuie sa o iei pe un drum sau altul.

Desigur ca intrebarea pusa poate avea o mie de raspunsuri,in functie de fiecare caracter.Eu personal am judecat de foarte multe ori cu inima si am suferit imens.Au fost si momente cand am fost lucid si tot am suferit.

Voi dragilor,cei ce cititi,aceste randuri,cum faceti alegerile?Faceti-va putin timp si scrieti-mi cum judecati !

duminică, 21 februarie 2010

Ultima oara

Ultima oara cand mi-ai daruit un sarut
M-am prosternat in fata lui
Si l-am inchis in inima mea
Ca intr-o pestera cu comori.

Ultima oara cand mi-ai daruit o imbratisare
Am pastrat-o in jurul meu
Si trupul meu mai simte inca
Mangaierile tale fierbinti.

Ultima oara cand mi-ai daruit un zambet
L-am inchis in ochii mei
Pentru ca stralucirea lui
Sa-mi lumineze viata.

Ultima oara cand mi-ai daruit o noapte
Am trait-o ca pe o ultima zi
Cu durere si pasiune
Si-am privit in viitor.

Ultima oara cand mi te-ai daruit
Am simtit totul
Am primit totul
Am inceput sa traiesc.

miercuri, 17 februarie 2010

Din nou despre singuratate

Desi am mai "fabulat" despre acest subiect imi permit sa revin.
De ce?Pentru ca,desi suntem atat de multi,suntem de fapt atat de singuri....Unii o suporta mai usor,altii mai greu.
Ce simtim de fapt?
Ca intram in casa si suntem ca intr-un mormant?Ca ne podidesc lacrimile si nu avem pe nimeni alaturi sa ni le culeaga de pe obraz?Ca,incetul cu incetul,incepem sa vorbim doar cu noi insine?Unii considera asta un semn de nebunie.
Dar hai sa dam deoparte asta.Hai sa vorbim despre oamenii care sunt inconjurati de altii dar care,de fapt sunt singuri.
Toti ne sfatuiesc sa socializam,sa ne intalnim cu cat mai multe persoane,sa ne facem cat mai multi prieteni.Si,unii din noi,ne straduim sa facem asta.Dar ce anume cautam la un prieten?
Pe cineva cu care sa mergem la un film sau un spectacol?Pe cineva cu care sa vorbim vrute si nevrute?Pe cineva cu care sa ne satisfacem "anumite nevoi"?
Nu,dragii mei.Eu nu cred in asta.Pentru mine asta inseamna tot singuratate.Cred ca cineva isi merita statutul de prieten,atunci cand,pe langa ce am enumerat mai sus,isi face timp pentru tine,sa te asculte si sa te inteleaga.Cand incearca sa iti ofere stabilitate la nivel emotional.Cand incearca,fara a fi prea indraznet,sa intre in viata ta si sa isi faca simtita prezenta in orice ora.Acel prieten sa te faca sa uiti de probleme,sa te faca sa uiti de SINGURATATE.

marți, 16 februarie 2010

Lacrima

Azi am cules o lacrima
De pe obrazul tau curat
Si atingerea ei m-a durut.
Azi am cules o lacrima
De pe chipul tau candid
Si gustul ei era amar.
Azi am cules o lacrima
Din ochii tai luminosi
Si stralucirea ei m-a orbit
Azi am cules o lacrima
Din inima ta sincera
Si am pastrat-o
Ca sa-mi aminteasca de tine.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Despre psihologi

Ne-am obisnuit sa vedem in psihologi oameni care au o "doaga" sarita.Ii vedem ca pe adevarate sperietori,mancatori de suflete sau spalatori de creiere.Ne este frica de ei ca de oameni care ne-ar duce pe un alt taram si ne-ar abandona acolo.Ii banuim ca incearca sa ne incorseteze in anumite tipare care nu ne sunt pe plac.Ne sperie si ne rusineaza ideea de a merge la psiholog,pentru ca ne-a fost inoculata ideea ca,daca facem acest lucru,suntem considerati nebuni si supusi oprobiului public.Nimic mai neadevarat.
Psihologii sunt,mai presus de toate OAMENI.Oameni care stiu sa asculte si sa aline suferintele prin vorbe.Oameni care stiu sa se joace cu mintea ta,oameni care pot sa scoata la suprafata lucruri care nu le stiai niciodata despre tine>Dar in primul rand sunt oameni ca si noi,oameni care au si ei problemele lor,pe care,cateodata nu se sfiesc sa le recunoasca.Oameni care stiu sa verse o lacrima si atunci ti se pare ca cineva e alaturi de tine si iti mai ia din povara problemelor ce te apasa.Nu sunt nici pe departe unitati de calcul care iti proceseaza sentimentele.Se implica emotional in subconstientul tau.Oameni care iti confera puteri nebanuite,daruindu-ti incredere.
Dar sa nu uitam un lucru.Fiecare din nou are puterea (mai mult sau mai putin )de a modela caractere sau minti.Nu toti insa suntem constienti de ce zace in noi.Si sa nu uitam ca e periculos sa realizezi ca detii o asemenea forta si nu stii sa o manevrezi.
Ideal este,atunci cand ai o problema,sa lasi orice resentiment deoparte si sa mergi cu incredere la psiholog,pentru ca ai putea sa descoperi ca ai trait intr-o alta lume fata de ceea ce credeai tu.O lume care nu iti era pe plac.Si sa te lasi antrenat intr-o calatorie imaginara pe taramuri pe care le-ai visat toata viata.

miercuri, 10 februarie 2010

Umbra de actor

S-a lasat din nou cortina
Pe jocul vesnic desuet
S-a stins incet-incet lumina
Eu totusi oare ce astept ?
Privesc absent la scena goala
Cuvintele ce-s ratacite
Par ca se-ntorc acum in sala
Printre banchete prafuite.

R :Sunt doar o umbra de actor
Dublura unui rol banal
Traind din amintiri ce dor
Visand la rolul principal.
Sunt vesnic in anonimat
Ravnind la gloria celuilalt
Privind cum e aplaudat
Cu sufletul mereu sfaramat.


Isi joaca rolul cu pasiune
Dar din culise,abatut
Mereu asteapta o minune
Privind la anii ce-au trecut
Va fi si rolul principal
Insa tarziu,ce ironie
Caci va apare la final
Cand s-ar putea sa nu mai fie.

marți, 9 februarie 2010

INGER

Femeie cu suflet de inger
Cine mi te-a scos in cale?
Ce suferinte negre
Ti-au retezat aripile ?
Femeie cu suflet de inger
Nu te merit
Nu merit dragostea ta
Nu merit privirea ta.
Femeie cu suflet de inger
Ia-ti zborul
Traieste
Iubeste
Si apoi uita.

luni, 8 februarie 2010

Despre prieteni

In societatea de azi prietenii sunt atat de rari!!!!!Viata iti ofera teste nebanuite in care vezi ca prietenii tai nu sunt de fapt chiar asa cum te-ai astepta.Prietenii uita de tine exact cand ai mai multa nevoie de ei.
Sa-i judecam?Nu stiu daca e bine.In fond,noi oamenii,ne erijam prea des in judecatorii celorlalti,prea avem tendinta de a-i pune pe toti in tipare dupa chipul si asemanarea noastra.E drept ca avem probleme si avem nevoie de ei,dar poate si ei au problemele lor.Desi...
Desi eu vad o prietenie ca pe o relatie sincera in care fiecare trebuie sa "sufere",aproape empatic cu celalalt.
Viata mi-a dat un astfel de test.Si am fost surprins sa vad ca mai exista pe pamant o specie de oameni pe care ii credeam de mult disparuti:PRIETENI DEZINTERESATI.Lectia vietii mele a fost simpla:"Nu primesti nimic pana nu daruiesti la randul tau!".
Si uite ca exista oameni care,in schimbul prieteniei,a unui gand bun,a unei vorbe frumoase,a unui zambet nu cer nimic in schimb.Sincer, nu ma asteptam.Sunt putini,dar totusi exista.Pentru ei am un singur indemn.
CRESTETI SI VA INMULTITI OAMENI BUNI!!!!!!!!!

duminică, 7 februarie 2010

Despre singuratate

E uimitor sa iti dai seama cat de multi oameni sufera de boala asta fara leac.Nu putini au fost cei care si-au dorit-o.Dar majoritatea o regretam.
Ce ne inspaimanta mai tare?Spectrul unei batraneti solitare?Sinistra idee de a muri in casa fara sa stie nimeni de tine?Nu putine sunt cazurile.
Si atunci.....Ce cautam?Sufletul pereche?Exista oare?Sau ,la un moment dat,ai senzatia ca l-ai descoperit,si,peste o vreme,realizezi ca nu e chiar ceea ce cautai?Sau daca tocmai "sufletul pereche"realizeaza asta?
Ce ne dorim de la viata oameni buni?Avere?Asta o poate avea oricine,poate ca tine de noroc.Frumusete?E trecatoare.Eu cred ca majoritatea dintre noi isi doresc liniste.Linistea aceea din suflet,dorinta aceea de a abandona lupta continua cu greutatile vietii.Si te gandesti deseori,ca o persoana care sa fie langa tine ti-ar aduce linistea in suflet.O vrei langa tine atunci cand iti este greu,vrei sa "sufere" impreuna cu tine.
Poate ca nu intamplator apar atat de multe semne de intrebare aici.Sunt intrebari pe care ni le punem si de multe ori nu ne putem raspunde la ele.Daca cineva stie raspunsurile sa o faca.Sa-mi spuna si mie cum putem UCIDE SINGURATATEA.

Vis

A mai murit un vis
Si ultima lui imbratisare
M-a durut
Mai mult decat altadata.
A mai murit un vis
Si-am plans cu lacrimi grele
Si mi-am dorit
Sa mor odata cu el.
A mai murit un vis
Si sufletul meu s-a stins
Desi a incercat
Sa se agate de o fericire iluzorie.
A mai murit un vis
Si-odata cu el lumea s-a sfarsit
Si nimeni
Nu va putea s-o invie vreodata.

Vers

Versul
Este bucuria sufletului,
Dovada a faptului
Ca inima exista
Si ca ea traieste
Cu toata intensitatea ei.
Versul
Poate vindeca orice rana,
Poate alina orice durere
Oricat de mare
Si oriunde-ar fi.
Versul
E facut sa cante viata
Cu tot ceea ce-i apartine,
Si bun si rau
Si frumos si urat.
Versul
Este viata.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Mormant

Urata si amara
E dragostea neagra
Sa-ti daruiesti sufletul
Si sa primesti ura.
Urata si amara
E dragostea oarba
Sa-ti daruiesti inima
Si sa o primesti inapoi
Cu un cutit in ea.
Urata si amara
E dragostea inunecata
Sa daruiesti soarele de pe cer
Si sa primesti intunericul iadului.
Si-atunci ajungi sa iubesti
Imbratisarea rece
A unui mormant.