Viata mi-a spus sa ingenunchez
Si-am ingenuncheat
Si capul l-am plecat
Si-o lacrima de umilinta
Mi s-a ivit in coltul ochiului.
Viata mi-a spus sa ma tarasc
Si m-am tarat
Desi totul in mine tipa a revolta
Si nu puteam sa ma ridic
Pentru ca durerea ma apasa.
Viata mi-a spus ca ma uraste
Si m-a cuprins tristetea
Si ranile din suflet m-au durut
Si am urlat de disperare
Si am obosit sa traiesc.
Apoi,din neant,
Viata mi-a intins o mana
Si m-am ridicat cu speranta
Si am zambit timid
Si mi-am dorit cu tarie
Sa nu mai ingenunchez niciodata.
Incepi sa zaresti luminita de la capatul tuneluluii? Sa inteleg ca nu mai vezi totul asa de nergru? M-as bucura s aami schimbi putin regsitrul aala bacovian. Succes in continuare !
RăspundețiȘtergereMa bucur pt tine, vad ca ce zicea-i ca se intampla cu tine se "materializeaza"si in poeziile=trairile tale.BRAVO,BRAVO,BRAVO.Fii tare si stai drept ca sa am si eu exemplu, sa imi dai si mie putere.
RăspundețiȘtergere