sâmbătă, 10 decembrie 2011

O brad frumos!

Imi aduc aminte ca ma apucam cu vreo saptamana inainte. Ba chiar doua.Dupa ce goleam librariile de hartie creponata, dupa ce strangeam cateva luni staniolul de la ciocolate , ma apucam incetul cu incetul sa fac ghirlande, taind cu atentie fasiute din fiecare si lipindu-le cu lipiciul ala dubios care mirosea de la o posta. Nucile mai mari , invelite in staniol , completau zestrea de globuri ce se pastra cu sfintenie intr-o cutie de carton, undeva pe dulap. Imi amintesc si cum aducea tata bradul din piata, plin de zapada (unde sunt iernile de altadata?) si cum ieseam intotdeauna cu el afara sa cioplim baza tulpinii ca sa poata incapea in suportul, intotdeauna prea ingust.
Intr-o vreme, mama inventase o chestie interesanta: dadea crengutele cu putin aracet diluat, apoi le presara cu "scartaitoare". Iesea o minune : bradul parea chiar acoperit de zapada. Tot impreuna cu tata inlocuiam in fiecare an beculetele din instalatia electrica si "imprumutam" , pana dupa sarbatori , starterul de la neonul de pe casa scarii.
In seara cu pricina, ne adunam toti in jurul bradului si il impodobeam impreuna cantand, asa cum ne pricepeam, colinde pe care azi nu le auzim pe CD-uri prin orice magazin. Dupa ce asezam ornamentele, agatam in brad si bomboane sau ciocolate, ce erau numarate cu strictete in fiecare seara. Ajunsesem aproape la perfectiune in arta de a camufla "lipsurile" la inventar.


Astazi e o nebunie curata. Bradul nu mai este un simbol al sarbatorilor. El este un obiect care trebuie sa tina pas cu tendintele. Nu pot sa inteleg filmarile in care reporterite grijulii ne indica ce culori sunt trendy anul acesta. Aceleasi "fatuci" ne informeaza inocente ca pretul brazilor astfel impodobiti poate ajunge la mii de lei. Brazii au inceput sa se faca cu orice si din orice. Anual, indivizi ticsiti de bani, mimeaza extazul in fata unor "brazi" confectionati din fier beton si impodobiti cu cristale Swarovsky. O tara intreaga trebuie sa ii vada cum liciteaza mii de euro pentru creatiile acelea horror. Singura lor scuza este ca o fac pentru caritate.
Tot in fiecare an vedem aceleasi reportaje despre brazii furati sau despre cei ramasi prin piete si aruncati. Personal ador mirosul de brad verde, dar (injurati-ma , faceti-ma ecologist!) prefer sa impodobesc unul artificial. Daca as sta la casa sigur as avea plantat unul prin curte. Din pacate nu stau...

In fiecare an traiesc cu nostalgie Craciunul. In fiecare an ma infior la auzul colindelor. In fiecare an astept cu nerabdare sa agat cateva luminite in balcon (asa , ca sa fie frumos si la mine). Cu toate astea, in fiecare an, in mine moare cate ceva din copilul care facea ghirlande de hartie creponata.

joi, 1 decembrie 2011

Somnoroase pasarele!


Un stol de "pasarele"revine de la cantina unde s-au imbuibat cu portii imense la preturi de nimic. La intrarea in sala se imprastie fiecare, dupa culorile politice. Se indreapta catre "cuibusoarele" lor tapitate cu piele verde, unde isi introduc, cu greu, burtile acoperite de costume identice cu ale manelistilor de pe "Taraf TV".

La tribuna, vreo doi dau senzatia ca se cearta pe marginea unor legi, doar asa de amorul artei. De fapt nimeni nu ii baga in seama, fiecare fiind preocupat de cu totul altceva decat sa faca politica. In ciuda camerelor de luat vederi, care ii vaneaza , vreo doi termina de citit presa (bineinteles pe tableta), cativa se joaca (bineinteles Solitaire si, bineinteles, tot pe tableta , ca e la moda), cativa dau senzatia ca ar fi interesati de ce se intampla la tribuna, iar marea majoritate discuta intre ei despre ultimele pitipoance cu care se viseaza petrecand in vilele de protocol. Vreo doi nu rezista ritmului "alert" al lucrurilor si "capituleaza", incetul cu incetul. Pleoapele lor devin tot mai grele si, in cele din urma, se astern pe somn, imuni la zumzetul care ii inconjoara.

Presedintele Camerei insira, de cateva minute bune, un pomelnic de legi, ce asteapta sa fie votate. Cum nimeni nu se inghesuie sa faca obiectii la legile pe care nu le-au citit, decat initiatorii lor, treaba merge snur. Dupa ce termina de citit, Presedintele apasa pe soneria ce ii indeamna pe oamenii din sala sa treaca la vot.
Sunetul ascutit ii descumpaneste pe toti care se uita buimaci la prezidiu. Vreo cativa, treziti din somn, se reped cu cateva cartele in mana sa voteze la cat mai multe pupitre. Dupa cateva minute se prabusesc extenuati in fotolii cu zambetul pe fata , avand sentimentul datoriei implinite.

Cative reporteri tampiti scapa in sala (Ce naiba face si firma asta de paza?) si ii deranjeaza cu intrebari.
"Cum adica ce lege au votat!" Se balbaie putin , dupa care o iau prin balarii cu expresii pompoase, din care nu inteleg nimic, gen"incognoscibilitate metempsihotica". Satisfacuti de gurile cascate ale reporterilor, o trag repede pe suferinta celor care i-au votat si i-au trimis aici sa le rezolve problemele cu buteliile. Vinovati, dupa caz: ori Guvernul, ori Opozitia.
A doua zi vor afla cu stupoare ca au votat legi pe care se roaga la Presedinte sa nu le promulge. Au votat ca salariile profesorilor sa creasca. Si ce daca? Au votat ca TVA-ul la produsele de baza sa scada. Total gresit ! Mai nou au votat ca Ziua O.M.S (Organizatia Mondiala a Sanatatii) sa fie declarata zi de doliu national. Nu ca n-ar avea dreptate la ce se intampla in tara asta, dar sunteti convinsi ca asta au vrut sa voteze?

Astazi, 1Decembrie, le doresc la toti alesii, La Multi Ani! Aaaa, nu, nu in Parlament, ci acolo unde le este locul: La casuta cu zabrele. Sa va dea Cel de sus traiul unui amarat ce munceste de dimineata pana seara si abia are cu ce sa-si creasca singurul copil, pe care si-a permis sa il faca, in speranta ca ii va putea oferi conditii decente.

Hai sictir! Treziti-va si miscati-va burtile alea de satrari! Mai faceti si altceva in afara de afacerile cu statul, ce sunt platite tot din banii celor care au facut prostia sa aiba incredere in voi si v-au votat!

luni, 21 noiembrie 2011

Grand opening


Soare cu dinti. Afara cinci grade. Cu minus!!! COADA REZISTA! Cum, care coada? Coada la marea deschidere de supermarket. In frunte, conduce detasat un grup de pensionari, care au trecut in CV o bogata experienta de pe vremea "cand era mai bine".Cativa tropotesc pe loc, ca la incalzirea unui mare concurs atletic. Altii prefera incalzirea din gura. Unul se cearta cu cineva din inauntru, amenintandu-l cu degetul si racnind ca o sa faca el ordine.
Ma bag printre politisti, "confrati" :)) cameramani, sa ajung cat mai aproape cu aparatul meu de fotografiat. Ca mine mai sunt multi care se distreaza de minune. Culmea: cateva pensionare, care se prind ca sunt fotografiate, schiteaza cateva gesturi cochete de a-si indrepta coafura caciulilor de blana.

Din incinta iese cineva cu o cutie de brelocuri cu sigla magazinului. Se produce prima gramada organizata. Ma trezesc si eu cu unul in mana. Victorie! Din cutie mai cad si pe jos cateva pe care, cu riscul mainilor strivite, cativa se reped sa le adune dintre picioare. Se striga, se cere, se injura, se fac apeluri la rationalizare. Cu toate astea cutia se termina repede si "gasca" se sparge. Cativa ,mai milostivi, care au apucat cate cinci-sase bucati, mai dau la vreun cunoscut cate unul.
Se apropie ora Z. Inauntru, un grup de cameramani stau cu obiectivele spre gloata, de parca ar fi un pluton de executie.

Apare in usa directorul magazinului care spune ceva, dar cine Dumnezeu sa-l mai auda in galagia generala?
Apoi usa se deschide si cursa porneste. Mai sa omoare un biet politist sacrificat de superiori si pus sa mentina ordinea acolo. In usa s-a format un dop din care mai scapa din cand in cand cate unul care o rupe la fuga catre rafturi. In spate, gardul care mai mentinea o ordine, este inlaturat si altii se "insereaza" in rand spre nemultumirea evidenta a celor din spate. Din usa se aud cateva tipete.
Nutream speranta ca voi intra si eu sa vad care e treaba, dar ma las pagubas. Mai ales ca bateria aparatului da semne ca s-a saturat si ea. Asa ca incalec pe bicicleta si o iau din loc. Ma duc acasa sa beau un vin fiert, pentru ca am inghetat la marea deschidere.


video

miercuri, 16 noiembrie 2011

Fumatul dauneaza grav sanatatii


Sa tot fie vreo ora de cand sap ca un sclav. Langa mine, tatal meu, nu da niciun semn de oboseala. Ma cam dor mainile (Deh! Doar sunt crescut pe “chietrele” orasului!). Soarele ma bate in cap si as bea o bericica si cu ochii. "Da’ berea la urma!"( asa imi zise al meu tata). Da’ mai tare si mai tare imi arde buza dupa o tigara. Acum, nu ca nu as avea tigari, dar un respect mostenit pe linie de familie ,ma impiedica sa fumez de fata cu "batranul". Mai sap vreo doua randuri dupa care imi iau inima in dinti :

-Ma duc pana la baie !

Un mormait imi da de inteles ca a receptionat mesajul. Continua sa se lupte cu pamantul prea uscat.

Prima parte a mers cum a mers. Acu’ sa vedem unde ma retrag sa savurez o tigara. Mintea mea odihnita ma trimite in "cabinetul particular" al vecinului de mosie, "cabinet" aflat in constructie, nefiind inaugurat inca. Profit de faptul ca vecinul nu e acasa, ma asez pe tron, las usa intredeschisa, sa nu ma afum prea tare, si imi aprind prima tigara, din cele doua pe care am de gand sa le "sudez" ,una dupa cealalta. Din groapa, de dedesubt, vine miros de pamant proaspat sapat. Pe la jumatatea tigarii cred ca am capatat o fata de drogat care isi savureaza in tihna portia respectabila de marijuana.

Toate bune si frumoase pana cand vreau sa aprind a doua tigara. Constat ca bricheta, frumoasa si, mai ales unica mea sursa de foc, a disparut. Ma invart in WC ,de parca as fi un caine ce vrea sa-si muste coada. Si, BINGO ! Inefabila soarta, a facut ca bricheta mea, pentru care ma invidiaza multi, sa-mi sara din buzunar si sa se opreasca exact pe fundul gropii, ce in curand va primi generoasa materie organica. Norocul meu ca e nefolosita.

Problema e ca vecinul a sapat o groapa de vreo doi metri jumate. Vin vremuri cacacioase, nu? Imi rotesc privirea prin curte, suficient cat Cel de Sus sa-mi arate o scara, de vreo trei metri, rezemata de un gard. Foarte amabil ,o iau la brat si ii arat drumul spre fundul gropii, prin gaura "tronului". Cu eforturi de contorsionist ,reusesc sa cobor prin gaura ce pare extrem de mica.

In groapa e bine. Racoare, n-am ce spune, un pic semiintuneric, atmosfera care te imbie la somn pe canicula de afara. "O Doamne!" Ce idei trasnite imi vin! Imi imaginez cum ar fi sa ma culc linistit acolo si, eventual, vecinul sa vina ,sa inaugureze "edificiul". Asa ca imi recuperez bricheta si ma grabesc sa ies pana nu intra "mosul" meu in alerta.

Ooops ! Cum, mama ma-si, am reusit sa intru aici, ca de iesit nu mai pot sa ies? Cele 130 de kg se incapataneaza sa se adune in jurul burtii, burta care nici gand nu are sa mai treaca prin gaura pe care a coborat. Am cam ramas intepenit intr-o pozitie caraghioasa de parca lemnul din jurul burtii s-a umflat brusc :capul, pieptul si o jumate de burta sunt afara, iar restul, inclusiv mainile (de la coate in jos) sunt inauntru. Ce sa fac ? Daca strig apare tata si o sa am parte de un lunga discutie educativa, despre efectele nocive ale fumatului. Daca nu strig, risc sa raman blocat acolo cine stie cat timp.

Cuprins de disperare, incep sa imping din ce in ce mai tare in scandurile ce compun"tronul". Norocul meu e ca scandurile sunt prinse doar in cuie nu in suruburi. Imi insotesc bataile cu accese de tuse controlata pentru a masca zgomotele. Dupa vreo 10 minute reusesc sa dejghin vreo doua scanduri si tasnesc afara ca un dop de sampanie. In urma mea, dezastru! Toaleta pare iesita din vreun razboi. Ma gandesc ca am sfeclit-o cu vecinul. Rapid, reusesc, cu ajutorul catorva cuie si a unui ciocan sa repar efectele tsunamiul-ui ce a trecut pe acolo.

Ma grabesc spre gradina si insfac cazmaua trecand la actiune in viteza. Arunc si eu cateva vorbe, asa, mai mult ca o scuza :

-M-am cam stricat la mat, nu prea mi-a priit mancarea!

Replica vine instant ca o ploaie de vara :

-A durat cam mult sa fumezi o tigara. Ce , credeai ca nu stiu ?

Brusc, coada cazmalei se rupe cu zgomot si ma "astern"cu nasul pe ogor.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Ce vor femeile?(1)

POSTARE CENZURATA DE PERSOANE FARA SIMTUL UMORULUI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Puteti citi versiunea "cenzorului" pe Blogul lui minoki(www.armoniasimturilor.blogspot.com)

marți, 1 noiembrie 2011

Fii barbat,ce chilotii mei!

Au trecut cateva zile dar, de cate ori se vorbeste de tampitul ala, privesc cu umilinta in talpa. Am un model frumos la pantofi si ma gandesc cum i-ar sta imprimat pe fata acelui dement drogat. Inca am in fata imaginea lui de " jmeker " pervers care loveste pe la spate aidoma celor de care e plina toata tara asta de rahat.
Cateva imprimeuri, cu dedicatie speciala, umflatului ala de stewart, care a cazut in admiratie la marginea terenului, neavand macar bunul simt sa strige catre jucator sa se fereasca.
"Barbat " a fost si jucatorul in galben, cu numarul 11, care se uita nonsalant la jucatorul lovit si la jigodia aia care se pregateste de un nou atac.
Sa mai spun si de " caschetele " ce priveau impasibile de la marginea terenului ? Cu ani in urma o cunostinta de a mea, femeie singura, ce locuia intr-un cartier marginas, a fost asediata in casa de un grup de betivani. Si-a jucat cu demnitate rolul de cetatean model si a sunat la Politie. Stiti ce i s-a raspuns ? " Cucoana, mata prinde-i, adu-i la noi la sectie, ca stim noi ce sa le facem !!!!!!!!!!!! "
Mai e ceva de comentat? In tara in care toate clanurile fac legea, in care ajungi la morga pentru ca ai facut greseala sa te uiti la pitipoanca vreunui nespalat borat, dar plin de bani, voi mai asteptati sa va faca legea dreptate? Asteptati !!!!!!!!
Nu sunt neaparat adeptul violentei dar m-am saturat sa intorc si obrazul celalalt. Asa ca, vorba lui Tudor(nu arbitrul): " Care aveti arme cu arme,care nu,cu furci si topoare ",hai sa ne ridicam si sa pedepsim orice gest de genul asta! Daca nu ne unim, o sa ajungem la cheremul tuturor drogatilor si analfabetilor!
Si scutiti-ma de moralitatea celor ce considera ca instig la violenta! Celor de genul asta le cer un singur lucru: imaginati-va pe sora, sotia, prietena care sunt agresate in plina strada si toata lumea intoarce capul. Sa va vad pe urma!
Asadar: FITI BARBATI ,CE CHILOTII MEI !

miercuri, 19 octombrie 2011

Mi-e dor

Sunt trist,prea trist ca sa ma mai recunosc.Scormonesc prin memorie sa imi aduc aminte de vechiul eu,cel care zambea tot timpul,care lua tot timpul viata la suturi.Nu-mi arde sa ma lamentez,nu vreau sa privesc viata in fata si sa-i spun ca nu exista curva mai mare.
Singurul lucru pe care l-as face ar fi sa ma duc la mama,ca atunci cand eram mic si sa ma asez cu capul in poala ei si ea sa ma mangaie prin par cu mainile acelea aspre,chinuite de munca grea.Sa ma ghemuiesc ca un copil si sa ii ascult vocea cu care ma linistea odata.Sa ii simt sufletul cum vibreaza odata cu al meu,impartind cu mine,fara cuvinte,tristetea care ma apasa,ma macina.
Poate ca,in momentul asta,simte si ea nevoia sa tina la piept,poate ca legatura aceea misterioasa care se naste din viata uterina inca mai functioneaza.
Si imi inchipui ca va veni si ziua cand nu o va mai putea face si lacrimi grele imi curg pe obraji.Si as vrea sa o simt cum imi sterge lacrimile si eu sa ii sarut mana.Si ma gandesc la copilul meu,si ma intreb,la randul meu,daca voi mai putea sa o tin la piept asa cum imi doresc.
Mi-e dor de tine mama.In momentul asta as zbura pana la usa ta numai ca sa iti spun : SARUT MANA MAMA ! video

duminică, 25 septembrie 2011

Cautare

Mi-am cautat ursitoarea
Ca sa-i cer socoteala
Pentru viata mea,
Pentru soarta mea
De om care da totul
Si primeste atat de putin
Dar n-am gasit-o.

Mi-am cautat norocul
Ca sa-i cer socoteala
Ca nu lupta deloc
Pentru fericirea mea,
Dar nu l-am gasit
Si-apoi am obosit
Sa mai caut.

duminică, 30 ianuarie 2011

Ori facem publicitate ori nu mai facem


A trecut o vreme de cand este promovat intens reprezentantul unei subculturi de mahala intrat in viata publica prin intermediul unei stiri de can-can.Expresiile sale au devenit adevarate "vorbe de duh" si,cred eu,macar trei sferturi din romani le-au rostit in gluma macar odata.
Umoristii se intrec sa il parafrazeze,actorii nu mai stiu cum sa il imite,televiziunile de sport l-au transformat in mare competitor.Ma mir ca nu si-a inregistrat replicile la OSIM.
Dar,am senzatia ca gluma se cam ingroasa.Observ in ultima vreme ca o binecunoscuta marca de bauturi racoritoare foloseste un spot publicitar creat dupa "sfanta replica" ORI SUNTEM... ORI NU MAI SUNTEM.Asta dupa ce si un post de radio a avut o campanie bazata pe asa ceva.
Am ajuns asadar sa ne bazam pe "cugetarile" unui personaj ce are ca pasiuni bataile golanesti si mancatul de seminte.Te pomenesti ca,peste cativa ani,respectivul va fi studiat in manuale de Limba si literatura romana impreuna cu alti "clasici ai Romaniei":Sorinel Copilul de Aur,Guta,Andreea Tonciu,Daniela Crudu,Mariana Moculescu,etc.
Nu sunt absurd,nu cer niciunei agentii de publicitate sa isi intemeieze campaniile pe baza operelor lui Eminescu,dar totusi...Sa nu promovam in continuare kitsch-ul si circaria.
In comparatie va sugerez sa vizionati noua reclama la Mercedes(oops,am comis-o -am facut publicitate,poate ma aleg si eu cu ceva :))).Dupa umila mea parere este geniala.
P.S.Cu ocazia aceasta inaugurez o noua eticheta RECLAME SI ANTIRECLAME.Voi reveni sa comentez diferitele spoturi care ne invadeaza viata.Va rog sa comentati si va garantez ca,in limita bunului simt,toate comentariile(pro si contra) vor fi publicate.
O zi buna va doresc.

luni, 24 ianuarie 2011

Intrebari de presedinte


La inceput m-a doborat emotia si,ca sa va arat ca sunt om (dupa chipul si asemanarea voastra),am varsat lacrimi.Numai eu stiu ce era in sufletul meu.Si nu va spun...Am coborat in mijlocul vostru ca sa ma puteti atinge.Si voi intindeati mainile spre mine ca spre Isus.De ce?
Ca sa va fac pe plac,sa va arat ca imi pasa de voi, m-am certat cu Tariceanu care avea grija sa va coboare nivelul de trai.Si iar ati venit la mine si m-ati aclamat si mi-ati rostit numele cu veneratie.De ce?
Oriunde mergeam ma inconjurati cu zambetele voastre si imi ofereati totul.Si recunosc ca imi placea.Dar,de ce?
Apoi m-ati ales pentru al doilea mandat.Si am iesit impreuna in strada si am ras impreuna de "prostanac" ce se bucura ca un copil fara sa stie ce il asteapta.Si ati crezut in promisiunile mele si m-ati ascultat orbeste.De ce?
Ca sa va arat din nou ca imi pasa am pus in fruntea guvernului pe "raul cel mai mic".Si l-am sustinut in ciuda celor care imi tot spuneau ca nu fac bine(pe aia i-am dat afara sau m-au parasit).Si tot ati mers langa mine.De ce?
Cand m-am pomenit cu sepci de politist in curtea palatului am tinut "coada"sus si am declarat ca nu mai am nevoie de ei,ca au murdarit simbolurile statului.Care stat?Statul sunt eu!Si cu toate astea multi dintre voi mi-ati dat dreptate.De ce?
Apoi a fost Iasul.Cand difuzoarele date la maximum nu au reusit sa va acopere huiduielile.Cand am fost smuls din hora de catre SPP-istii speriati ca situatia ar putea degenera.Din hotelul in care eram refugiat le auzeam scandarile impotriva mea.Si ma gandeam ca trebuie sa ies sa fac obisnuita "baie de multime".Si am renuntat.Pentru ca nu intelegeam ce s-a intamplat.Pentru ca nu stiam cum sa reactionez.Poate ca e bine sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic.Si mi-am varsat furia pe cei care au organizat totul pentru ca nu au mobilizat suficienti "aplaudaci".Ce s-a intamplat cu cei care ma aclamau?Unde sunt cei care ma imbratisau?
De ce nu-mi mai face nimeni nimic cadou?De ce ma uraste lumea?DE CE?

duminică, 23 ianuarie 2011

Sanatate sa fie!...Ca de restul are grija statul


Imi fac o cruce mare si intru pe usa mare.Aaa,nu,nu intru in biserica ci in cladirea in care functioneaza Casa de Sanatate.Intru cu speranta ca,macar o data,sa nu fie aglomeratie.
Degeaba!Holul geme de oameni asezati la o coada incalcita fara cap si fara coada.Cu un imens oftat in suflet ma asez in spatele unor oameni ce mi se pare ca ar constitui coada.Cum nu primesc nici o admonestare din spate inseamna ca am ghicit bine.Coada inainteaza foarte greu.Oamenii ies transpirati din birouri cu hartii in mana,merg sa "cotizeze" la casierie,apoi se intorc de unde au venit.Din cand in cand coada se opreste pentru ca functionarii "dragii de ei" inventeaza cate o scuza(de multe ori penibila) pentru a se furisa la o "cafea binemeritata insotita de tigara recomandata de doctor".
Incep sa fierb in suc propriu.Si nici macar nu stau la rand pentru mine,ci pentru prietena mea(cate nu facem noi Doamne pentru femei!).Personal refuz sa sponsorizez un sistem bolnav si corupt caracterizat prin lipsuri si spagi.Daca te duci intr-un spital trebuie sa-ti platesti analizele,sa-ti platesti medicamentele,sa-ti platesti materialele pentru o operatie pentru ca doctorii ridica din umeri plangandu-se ca statul nu le da nimic.Nici macar salarii,drept pentru care iti propun fara rusine spagi pentru care trebuie sa muncesti luni de zile.Si asistentele vor si ele ceva sa iti aduca o cana de apa sau sa-ti schimbe asternutul.E drept ca intr-un spital privat costa poate ceva mai mult, dar macar stii ca esti ingrijit ca lumea.
Pe nesimtite am parcurs cam trei sferturi din coada.Langa mine un barbat incearca sa se mentina in picioare stand in carje.Observ ca ii tremura si o mana.Sincer imi este mila de el si ma pregatesc sa "ma bag in seama",apeland la mila celor din fata pentru a-l lasa sa inainteze.
Observ cu coada ochiului cum o baba uscativa,cu un vraf de hartii in mana,iese din biroul sefului si,dupa o scurta ochire,se infinge in coada exact in fata mea.Nu rezist tentatiei de a fi marlan.
-Da'ce faci cucoana?
Mamaia se uita la mine apoi imi spune cu o voce strepezita:
-Am avut rand,am fost dupa domnul asta!
Nu apuc sa ii mai spun ca domnul cu pricina este de fapt o blonda superba cu aer de contabila.Baba prinde sa serpuiasca printre oameni si in scurt timp a ajuns in fata usii imbrancindu-se cu o "rivala" si tipand in gura mare ca domnul care abia a intrat a fost in fata ei mai devreme si ca i-a tinut rand.Recunosc in ea o "luptatoare de gherila" in razboaiele crunte ale cozilor la ness sau la unt de pe vremea "Maretului Presedinte".Chiar m-am enervat acum.
-Mamaie,ti se pare ca suntem de lemn?Treci la coada,ce daca te-ai nascut odata cu Cuza!
Tineretul de la coada surade,batranii se pregatesc sa faca front comun impotriva "insolentului" care le ataca "casta"(cacofonia e intentionata).Batrana din usa incearca sa o indeparteze fara prea mari sanse."Speddy Gonzales" incepe sa urle ca din gura de sarpe.
-Da' lasa-ma doamna,nu vezi ca sunt bolnava de rinichi?
Concomitent ii aplica un branci de rugbist,drept pentru care cealalta se lipeste cu zgomot de tocul usii.Profitand ca usa se deschide in interior si ca ,in acel moment,cineva iese intra in viteza si se prabuseste oftand pe scaunul gol.Trece vreun sfert de ora si ,in sfarsit,reusesc sa intru si eu.Baba e tot pe scaun vaitandu-se de rautatea oamenilor unui functionar plictisit care nu stie cum sa o opreasca.Iesim odata pe usa si,ajunsi in usa casieriei,am ocazia sa constat pe propria piele ca o boala de rinichi iti da o forta nefireasca,atunci cand imbrancesti pe cineva.Mai pierde vreo 10 minute si in fata casierului,pentru ca acesta sa ii explice inca odata ce plateste desi asta este scris pe hartia pe care o avea in mana.Ajung si eu si platesc,ma intorc in birou si insfac hartia pe care mi-o intinde functionara si ies aproape in fuga.
Iesind pe usa institutiei ma jur din nou sa nu mai vin niciodata aici.Desi stiu ca peste 3 luni prietena mea se "va pisici" pe langa mine pana cand o sa cedez si o sa ma intorc in "infern".
SANATATE SA VA DEA DUMNEZEU!Ca de restul sa nu aveti nici o grija,se ocupa statul roman.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Protestam sau emigram?


Stau ca doua colege obisnuite de magazin band o cana de ceai si barfindu-si patronii.Plictisitor,atat de plictisitor incat ai senzatia ca,in curand,capetele le vor cadea pe masa si vor adormi.Pe strada trece alene cate un potential client zgribulindu-se din cauza vremii haine.
Brusc una din ele pare a se inviora:
-Da'ce face ala?
Cealalta arunca o privire si tasneste pe usa indreptandu-se catre un barbat care tocmai ii incarca stopperul publicitar in remorca unui tractor jerpelit.
-Domnu',domnu' da'ce faceti?
Culegatorul sare in remorca si bate in cabina tractorului acesta luand-o din loc.Un tinerel cu haina de piele si cu un aer impertinent da aprobator din cap si pleaca in urma tractorului.La cativa metri in spate ruleaza o duba a Politiei.Femeia isi mai incearca odata norocul si incearca sa il interpeleze pe tinerel:
-Nu va suparati,dar de ce luati stopperul?
Personajul intoarce pentru scurt moment capul vrand parca sa spuna ceva.In coltul buzei ii joaca un zambet condescendent,de parca si-ar spune in gand:"Ce sa-mi pun eu mintea cu handicapata asta saraca cu duhul?Ce sa-mi mai bat capul sa-i explic cu cine are de a face?"Dar nu spune nimic si se intoarce urmand tractorul.
Femeia ramane stana de piatra nestiind ce sa faca.Se dezmeticeste cu greu si pune mana pe telefon:
-Alo!Sefule,a venit cineva si ne-a luat stopperul din fata magazinului!Nu stiu cine era,cred ca de la Primarie,au si Politia dupa ei.Nu,nu s-au legitimat.Cum sa sun eu la Politie sa spun ca mi-au furat hotii stopperul?

Ma imbrac de urgenta si plec spre magazin.Din mers imi reprogramez o intalnire de afaceri.Ajung in apropierea magazinului si vad pe strada tractorul in care se arunca de-a valma,fara nici o grija,numeroase panouri publicitare.Tinerelul cu haina de piele revarsa in continuare rauri de aroganta peste nefericitele vanzatoare care cuteaza a-i pune cate o intrebare.
Ma indrept mai intai catre doi muncitori echipati in salopete care tocmai arunca un panou in remorca tractorului.
-Imi puteti spune si mie cine va da voie sa luati stopperele din fata magazinelor?
Se uita unul la altul ridicand din umeri.
-Noi nu stim,vorbiti cu seful.
Ma indrept catre tinerel care se intretine cu doi politisti comunitari.
-Buna ziua!
Imi arunca o privire insolenta,fara sa spuna nimic.
-Buna ziua,repet.
Si minunea se produce.Cu greu buzele lui se intredeschid lasand sa iasa printre ele un mormait ce pare a fi un salut.Ii repet intrebarea pe care le-am adresat-o celor doi muncitori.Raspunsul vine uluitor si socant.
-Da'ce va intereseaza?
-Ia ghici!De ce crezi dumneata?
Pare surprins de indrazneala mea.
-Ordin de la Primarie!maraie el.
-Pot sa-l vad si eu?
Scoate o hartie botita si mi-o flutura prin fata.
-Ceea ce ati facut dumneavoastra se numeste hotie.Ati luat un lucru ce nu va apartine fara sa anuntati pe nimeni,fara sa intocmiti vreo hartie in acest sens.Ce-ati spune daca m-as urca acum in remorca si mi-as da jos stopperul inapoi?
Cei doi politisti fac un gest amenintator.
-Degeaba va aruncati la mine.Daca eu as veni de exemplu la dumneata si ti-as lua un nasture de la uniforma cred ca mi-ai rupe capul nu-i asa?
Are un zambet de sadic.Ma adresez iar functionarului.
-Si apoi dumneata pretinzi ca reprezinti Primaria.Nu crezi ca ar trebui sa te legitimezi?
Se scotoceste si scoate o legitimatie de pe care am grija sa imi notez numele si functia.
-Si acum cum imi pot recupera stopperul?
-Pai ,nu stiu!
-Cum nu stiti?Ati venit,ati furat panoul din strada si acum imi spuneti ca nu stiti ce se intampla cu ele?
Ridica din umeri.
-Mergeti la sediul Serviciului de Urbanism si intrebati acolo!
Se intoarce cu spatele dandu-mi de inteles ca pentru el discutia e terminata.


La Serviciul de Urbanism bate vantul.Gasesc cu chiu cu vai biroul unui sef unde dau peste o doamna destul de amabila care ma pofteste sa stau jos.Ii expun pe scurt cazul meu si ii pun aceaasi intrebare:cum imi pot recupera panoul publicitar?Raspunsul vine foarte prompt si...foarte cunoscut.
-Nu stiu!
Simt cum o ceata rosie mi se asterne peste ca a ramas nevatamat din creierul meu si incep sa ma rog la bunul Dumnezeu sa-mi tina nervii in frau.
-Dumneavoastra realizati ca ceea ce ati facut este o hotie?Pur si simplu ati venit si ati luat de pe asa zisul domeniu public un lucru care nu va apartine.Nici macar nu v-ati interesat al cui este,nici macar nu s-a legitimat nimeni,nu ati facut nici o hartie.
-Pai da!E domeniul public!
-Serios?Eu daca gasesc un portofel pe strada sunt obligat sa anunt Politia altfel ajung in arest.
-Pai nu e acelasi lucru.
-Cum nu e acelasi lucru?Si pe minunatul domeniu public nu se poate afla nimic.Dar,daca nu dau zapada de pe el cata amenda imi iau?
-Una mare,imi raspunde doamna surazatoare.
Imi dau seama ca ma cert degeaba cu ea.
-Si totusi cum recuperez panoul?
-O sa il recuperati,dar nu stiu cand.Si nici nu stiu cum.
-Pai cum stiti ce stopper e al meu daca nu ati intocmit nici o hartie de retinere?
Ridica din umeri.Ma ridic de pe scaun si o salut dupa care ies.
Ce rost mai are sa ma lupt cu morile de vant?Ce conteaza ca nu stie nimeni nimic.Mergem inainte cu un elan specific comunistilor.


P.S.ORICE ASEMANARE CU FAPTELE MAI SUS MENTIONATE NU ESTE DELOC INTAMPLATOARE.TOTUL REPREZINTA O TRISTA REALITATE AL UNEI TARI FRUMOASE DAR DIN NEFERICIRE LOCUITA.

marți, 18 ianuarie 2011

Dorinta de a fi Dumnezeu

La inceput a fost doar o parere.Apoi am vazut ca nu m-am inselat.Ceea ce,initial,parea doar o obraznicie de adolescenta si pe care am tratat-o cu indulgenta ,s-a transformat intr-un tupeu nemarginit materializat in gesturi pe care cu greu puteam sa le inteleg.
Ceea ce m-a mirat mai tare a fost usurinta cu care acest tupeu hipnotiza pur si simplu oameni care mi s-au parut cu capul pe umeri.
Si,incetul cu incetul,persoana respectiva,care nu ma suporta,si asistata de monstrul de langa ea ce se numea sot,au reusit sa convinga si pe altcineva ca e bine sa nu ma mai suporte dupa multi ani.Ce usor e sa minti in fata Justitiei ca sa iti "scapi" legatura de sange din "ghearele nemiloase" al cuiva naucit de aberatiile rostite si de circul facut in fata unor persoane avide de scandal.
Nu s-a multumit cu atat.Tot aceasta loctiitoare divina a decis ca nu sunt un tata bun pentru copilul meu si,in consecinta,a inceput o campanie de denigrare la adresa mea menita sa imi faca fetita sa ma urasca.
Si ,de parca nu le-ar fi fost de ajuns,isi varsa in continuare veninul prin amenintari si insulte.
Ieri prietena mea s-a trezit cu un comentariu neavizat pe blogul ei(comentariu pe care am rugat-o sa nu il publice).In acest comentariu era judecata in tot felul de persoanele in cauza,persoane care nu o cunosc defel.De altfel ,in urma cu ceva timp,a avut "fericirea" sa fie categorisita drept practicanta a celei mai vechi meserii din lume de catre aceleasi persoane.
In afara de faptul ca habar nu au ce vorbesc,continua sa se erijeze in continuare in aparatori celesti a unei cauze de mult pierdute.
Intrebarea mea pentru voi ca cititori este urmatoarea:ce anume sau cine ne da dreptul sa intervenim in vietile altora chiar daca aveam senzatia ca facem bine.

P.S.Sunt convins ca si persoanele in cauza imi vor citi postarea.Astept,in consecinta,telefoanele si SMS-urile de amenintare,insultele,sau cine stie...poate ca ma aleg si cu o bataie(Bataia lui "Dumnezeu" :))