Sanatate sa fie!...Ca de restul are grija statul

Imi fac o cruce mare si intru pe usa mare.Aaa,nu,nu intru in biserica ci in cladirea in care functioneaza Casa de Sanatate.Intru cu speranta ca,macar o data,sa nu fie aglomeratie.
Degeaba!Holul geme de oameni asezati la o coada incalcita fara cap si fara coada.Cu un imens oftat in suflet ma asez in spatele unor oameni ce mi se pare ca ar constitui coada.Cum nu primesc nici o admonestare din spate inseamna ca am ghicit bine.Coada inainteaza foarte greu.Oamenii ies transpirati din birouri cu hartii in mana,merg sa "cotizeze" la casierie,apoi se intorc de unde au venit.Din cand in cand coada se opreste pentru ca functionarii "dragii de ei" inventeaza cate o scuza(de multe ori penibila) pentru a se furisa la o "cafea binemeritata insotita de tigara recomandata de doctor".
Incep sa fierb in suc propriu.Si nici macar nu stau la rand pentru mine,ci pentru prietena mea(cate nu facem noi Doamne pentru femei!).Personal refuz sa sponsorizez un sistem bolnav si corupt caracterizat prin lipsuri si spagi.Daca te duci intr-un spital trebuie sa-ti platesti analizele,sa-ti platesti medicamentele,sa-ti platesti materialele pentru o operatie pentru ca doctorii ridica din umeri plangandu-se ca statul nu le da nimic.Nici macar salarii,drept pentru care iti propun fara rusine spagi pentru care trebuie sa muncesti luni de zile.Si asistentele vor si ele ceva sa iti aduca o cana de apa sau sa-ti schimbe asternutul.E drept ca intr-un spital privat costa poate ceva mai mult, dar macar stii ca esti ingrijit ca lumea.
Pe nesimtite am parcurs cam trei sferturi din coada.Langa mine un barbat incearca sa se mentina in picioare stand in carje.Observ ca ii tremura si o mana.Sincer imi este mila de el si ma pregatesc sa "ma bag in seama",apeland la mila celor din fata pentru a-l lasa sa inainteze.
Observ cu coada ochiului cum o baba uscativa,cu un vraf de hartii in mana,iese din biroul sefului si,dupa o scurta ochire,se infinge in coada exact in fata mea.Nu rezist tentatiei de a fi marlan.
-Da'ce faci cucoana?
Mamaia se uita la mine apoi imi spune cu o voce strepezita:
-Am avut rand,am fost dupa domnul asta!
Nu apuc sa ii mai spun ca domnul cu pricina este de fapt o blonda superba cu aer de contabila.Baba prinde sa serpuiasca printre oameni si in scurt timp a ajuns in fata usii imbrancindu-se cu o "rivala" si tipand in gura mare ca domnul care abia a intrat a fost in fata ei mai devreme si ca i-a tinut rand.Recunosc in ea o "luptatoare de gherila" in razboaiele crunte ale cozilor la ness sau la unt de pe vremea "Maretului Presedinte".Chiar m-am enervat acum.
-Mamaie,ti se pare ca suntem de lemn?Treci la coada,ce daca te-ai nascut odata cu Cuza!
Tineretul de la coada surade,batranii se pregatesc sa faca front comun impotriva "insolentului" care le ataca "casta"(cacofonia e intentionata).Batrana din usa incearca sa o indeparteze fara prea mari sanse."Speddy Gonzales" incepe sa urle ca din gura de sarpe.
-Da' lasa-ma doamna,nu vezi ca sunt bolnava de rinichi?
Concomitent ii aplica un branci de rugbist,drept pentru care cealalta se lipeste cu zgomot de tocul usii.Profitand ca usa se deschide in interior si ca ,in acel moment,cineva iese intra in viteza si se prabuseste oftand pe scaunul gol.Trece vreun sfert de ora si ,in sfarsit,reusesc sa intru si eu.Baba e tot pe scaun vaitandu-se de rautatea oamenilor unui functionar plictisit care nu stie cum sa o opreasca.Iesim odata pe usa si,ajunsi in usa casieriei,am ocazia sa constat pe propria piele ca o boala de rinichi iti da o forta nefireasca,atunci cand imbrancesti pe cineva.Mai pierde vreo 10 minute si in fata casierului,pentru ca acesta sa ii explice inca odata ce plateste desi asta este scris pe hartia pe care o avea in mana.Ajung si eu si platesc,ma intorc in birou si insfac hartia pe care mi-o intinde functionara si ies aproape in fuga.
Iesind pe usa institutiei ma jur din nou sa nu mai vin niciodata aici.Desi stiu ca peste 3 luni prietena mea se "va pisici" pe langa mine pana cand o sa cedez si o sa ma intorc in "infern".
SANATATE SA VA DEA DUMNEZEU!Ca de restul sa nu aveti nici o grija,se ocupa statul roman.

Protestam sau emigram?

Stau ca doua colege obisnuite de magazin band o cana de ceai si barfindu-si patronii.Plictisitor,atat de plictisitor incat ai senzatia ca,in curand,capetele le vor cadea pe masa si vor adormi.Pe strada trece alene cate un potential client zgribulindu-se din cauza vremii haine.
Brusc una din ele pare a se inviora:
-Da'ce face ala?
Cealalta arunca o privire si tasneste pe usa indreptandu-se catre un barbat care tocmai ii incarca stopperul publicitar in remorca unui tractor jerpelit.
-Domnu',domnu' da'ce faceti?
Culegatorul sare in remorca si bate in cabina tractorului acesta luand-o din loc.Un tinerel cu haina de piele si cu un aer impertinent da aprobator din cap si pleaca in urma tractorului.La cativa metri in spate ruleaza o duba a Politiei.Femeia isi mai incearca odata norocul si incearca sa il interpeleze pe tinerel:
-Nu va suparati,dar de ce luati stopperul?
Personajul intoarce pentru scurt moment capul vrand parca sa spuna ceva.In coltul buzei ii joaca un zambet condescendent,de parca si-ar spune in gand:"Ce sa-mi pun eu mintea cu handicapata asta saraca cu duhul?Ce sa-mi mai bat capul sa-i explic cu cine are de a face?"Dar nu spune nimic si se intoarce urmand tractorul.
Femeia ramane stana de piatra nestiind ce sa faca.Se dezmeticeste cu greu si pune mana pe telefon:
-Alo!Sefule,a venit cineva si ne-a luat stopperul din fata magazinului!Nu stiu cine era,cred ca de la Primarie,au si Politia dupa ei.Nu,nu s-au legitimat.Cum sa sun eu la Politie sa spun ca mi-au furat hotii stopperul?

Ma imbrac de urgenta si plec spre magazin.Din mers imi reprogramez o intalnire de afaceri.Ajung in apropierea magazinului si vad pe strada tractorul in care se arunca de-a valma,fara nici o grija,numeroase panouri publicitare.Tinerelul cu haina de piele revarsa in continuare rauri de aroganta peste nefericitele vanzatoare care cuteaza a-i pune cate o intrebare.
Ma indrept mai intai catre doi muncitori echipati in salopete care tocmai arunca un panou in remorca tractorului.
-Imi puteti spune si mie cine va da voie sa luati stopperele din fata magazinelor?
Se uita unul la altul ridicand din umeri.
-Noi nu stim,vorbiti cu seful.
Ma indrept catre tinerel care se intretine cu doi politisti comunitari.
-Buna ziua!
Imi arunca o privire insolenta,fara sa spuna nimic.
-Buna ziua,repet.
Si minunea se produce.Cu greu buzele lui se intredeschid lasand sa iasa printre ele un mormait ce pare a fi un salut.Ii repet intrebarea pe care le-am adresat-o celor doi muncitori.Raspunsul vine uluitor si socant.
-Da'ce va intereseaza?
-Ia ghici!De ce crezi dumneata?
Pare surprins de indrazneala mea.
-Ordin de la Primarie!maraie el.
-Pot sa-l vad si eu?
Scoate o hartie botita si mi-o flutura prin fata.
-Ceea ce ati facut dumneavoastra se numeste hotie.Ati luat un lucru ce nu va apartine fara sa anuntati pe nimeni,fara sa intocmiti vreo hartie in acest sens.Ce-ati spune daca m-as urca acum in remorca si mi-as da jos stopperul inapoi?
Cei doi politisti fac un gest amenintator.
-Degeaba va aruncati la mine.Daca eu as veni de exemplu la dumneata si ti-as lua un nasture de la uniforma cred ca mi-ai rupe capul nu-i asa?
Are un zambet de sadic.Ma adresez iar functionarului.
-Si apoi dumneata pretinzi ca reprezinti Primaria.Nu crezi ca ar trebui sa te legitimezi?
Se scotoceste si scoate o legitimatie de pe care am grija sa imi notez numele si functia.
-Si acum cum imi pot recupera stopperul?
-Pai ,nu stiu!
-Cum nu stiti?Ati venit,ati furat panoul din strada si acum imi spuneti ca nu stiti ce se intampla cu ele?
Ridica din umeri.
-Mergeti la sediul Serviciului de Urbanism si intrebati acolo!
Se intoarce cu spatele dandu-mi de inteles ca pentru el discutia e terminata.


La Serviciul de Urbanism bate vantul.Gasesc cu chiu cu vai biroul unui sef unde dau peste o doamna destul de amabila care ma pofteste sa stau jos.Ii expun pe scurt cazul meu si ii pun aceaasi intrebare:cum imi pot recupera panoul publicitar?Raspunsul vine foarte prompt si...foarte cunoscut.
-Nu stiu!
Simt cum o ceata rosie mi se asterne peste ca a ramas nevatamat din creierul meu si incep sa ma rog la bunul Dumnezeu sa-mi tina nervii in frau.
-Dumneavoastra realizati ca ceea ce ati facut este o hotie?Pur si simplu ati venit si ati luat de pe asa zisul domeniu public un lucru care nu va apartine.Nici macar nu v-ati interesat al cui este,nici macar nu s-a legitimat nimeni,nu ati facut nici o hartie.
-Pai da!E domeniul public!
-Serios?Eu daca gasesc un portofel pe strada sunt obligat sa anunt Politia altfel ajung in arest.
-Pai nu e acelasi lucru.
-Cum nu e acelasi lucru?Si pe minunatul domeniu public nu se poate afla nimic.Dar,daca nu dau zapada de pe el cata amenda imi iau?
-Una mare,imi raspunde doamna surazatoare.
Imi dau seama ca ma cert degeaba cu ea.
-Si totusi cum recuperez panoul?
-O sa il recuperati,dar nu stiu cand.Si nici nu stiu cum.
-Pai cum stiti ce stopper e al meu daca nu ati intocmit nici o hartie de retinere?
Ridica din umeri.Ma ridic de pe scaun si o salut dupa care ies.
Ce rost mai are sa ma lupt cu morile de vant?Ce conteaza ca nu stie nimeni nimic.Mergem inainte cu un elan specific comunistilor.


P.S.ORICE ASEMANARE CU FAPTELE MAI SUS MENTIONATE NU ESTE DELOC INTAMPLATOARE.TOTUL REPREZINTA O TRISTA REALITATE AL UNEI TARI FRUMOASE DAR DIN NEFERICIRE LOCUITA.

Dorinta de a fi Dumnezeu

La inceput a fost doar o parere.Apoi am vazut ca nu m-am inselat.Ceea ce,initial,parea doar o obraznicie de adolescenta si pe care am tratat-o cu indulgenta ,s-a transformat intr-un tupeu nemarginit materializat in gesturi pe care cu greu puteam sa le inteleg.
Ceea ce m-a mirat mai tare a fost usurinta cu care acest tupeu hipnotiza pur si simplu oameni care mi s-au parut cu capul pe umeri.
Si,incetul cu incetul,persoana respectiva,care nu ma suporta,si asistata de monstrul de langa ea ce se numea sot,au reusit sa convinga si pe altcineva ca e bine sa nu ma mai suporte dupa multi ani.Ce usor e sa minti in fata Justitiei ca sa iti "scapi" legatura de sange din "ghearele nemiloase" al cuiva naucit de aberatiile rostite si de circul facut in fata unor persoane avide de scandal.
Nu s-a multumit cu atat.Tot aceasta loctiitoare divina a decis ca nu sunt un tata bun pentru copilul meu si,in consecinta,a inceput o campanie de denigrare la adresa mea menita sa imi faca fetita sa ma urasca.
Si ,de parca nu le-ar fi fost de ajuns,isi varsa in continuare veninul prin amenintari si insulte.
Ieri prietena mea s-a trezit cu un comentariu neavizat pe blogul ei(comentariu pe care am rugat-o sa nu il publice).In acest comentariu era judecata in tot felul de persoanele in cauza,persoane care nu o cunosc defel.De altfel ,in urma cu ceva timp,a avut "fericirea" sa fie categorisita drept practicanta a celei mai vechi meserii din lume de catre aceleasi persoane.
In afara de faptul ca habar nu au ce vorbesc,continua sa se erijeze in continuare in aparatori celesti a unei cauze de mult pierdute.
Intrebarea mea pentru voi ca cititori este urmatoarea:ce anume sau cine ne da dreptul sa intervenim in vietile altora chiar daca aveam senzatia ca facem bine.

P.S.Sunt convins ca si persoanele in cauza imi vor citi postarea.Astept,in consecinta,telefoanele si SMS-urile de amenintare,insultele,sau cine stie...poate ca ma aleg si cu o bataie(Bataia lui "Dumnezeu" :))

Credinta

Cand viata in genunchi m-a pus
Si sufletul era ravasit
Am privit spre tine-n sus
“De ce Doamne m-ai parasit?”

Incetosat de ura si durere
Eu m-am intors cu spatele la tine
Si am intrebat cu mahnire
”Ce-ai avut Doamne cu mine ?”

Cand iarasi vise am avut
Am ridicat din nou privirea
Si cu speranta ti-am cerut
“Arata-mi Doamne fericirea!”

Mi-ai aratat ca esti milos
Si mi-ai facut un semn ceresc
Acum,ca sunt iar credincios
”Iarta-ma Doamne si-ti multumesc !”

Clipa

"Priveste-ma in ochi!" imi spuse clipa.
Si am incremenit cu privirea atintita in ochii ei limpezi,spalati de lacrimile trecutului.
"Priveste in urma!" imi spuse clipa.
Si am privit in trecut.Si am vazut acolo copilaria fericita si fara griji.Am vazut acolo tineretea plina de nebunii.Am vazut rasarituri de soare superbe.Am vazut nopti cu luna argintie.Undeva,printre gene,intr-un colt am zarit iubirea.Incerca sa se ascunda sfioasa,sa ma faca sa uit de ea.Si i-am intins mana,sa fim din nou ca altadata.Dar m-a privit cu ochi straini si s-a dat inapoi din fata mea de parca eram blestemat.
Si apoi nu am mai vrut sa privesc in trecut.Deja ma simteam batran.
"Atunci priveste in viitor!"imi spuse clipa.
Si,chiar daca mi-a fost frica ,am ridicat capul si am privit in viitor.Dar acolo era ceata.Si,prin ceata,am zarit din nou iubirea.Si am zambit cu speranta.Dar iubirea se juca cu mine.Ma lasa sa ma apropii de ea,pana puteam aproape sa o ating.Si ii simteam rasuflarea fierbinte.Apoi se indeparta cu un zambet zeflemitor spunandu-mi ca nu sunt decat un mascarici.Si am oftat.Am oftat adanc,sa imprastii negurile ce planau asupra viitorului meu.Si-am alergat in toate partile sa o regasesc.Si am vazut ca sunt blestemat sa alerg dupa ea toata viata.
Pentru ca stiu.Stiu ca intr-o buna zi am sa o prind.Si atunci nu am sa-i mai dau drumul.Si mai stiu ca atunci ma va privi cu ochi mari si imi va spune:"Ce dor mi-a fost de tine!"

Sa moara dusmanii mei!

Este ora 11 pe seara.Tocmai ma pregatesc sa ma intind in pat.Afara, caldura crunta, chiar si la ora asta.Si, daca nu mi-am permis aer conditionat, singura solutie ramane geamul deschis. Ma chinui sa adorm, incercand sa ignor latraturile "prietenilor nostri" patrupezi care au reusit sa cucereasca toate strazile.In sfarsit, se face liniste.Pleoapele se fac grele, o usoara adiere racoroasa umfla perdelele.
Auuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!Ce e asta?Tanguirile unui manelist sparg linistea atat de greu castigata.Ma ridic din pat si privesc pe geam.O decapotabila rosie a oprit in fata blocului.La volan,un tanar "de nationalitate conlocuitoare" priveste nerabdator spre blocul in care locuiesc.Il privesc de la geam fara sa ma vada.Desi e 11 noaptea are ochelarii de soare pusi pe nas.La gat,un lant atat de gros ,incat ai putea linistit sa priponesti un urs.In mod evident,desi are o tigara in coltul gurii, mesteca si guma cu "gratia" unei camile care isi rumega masa de acum o saptamana.De parca nu ar fi suficient de zgomotoasa muzica, "prietenul meu" apasa prelung pe claxon.
Dupa vreo cinci minute si inca o manea,din bloc iese o fetisoara in care recunosc pe o vecina de a mea de la etajul 1.Sare in masina fara sa mai deschida portiera si il saruta zgomotos pe "D.J.-ul de la miezul noptii".Ma bucur ca,in sfarsit, am scapat si am sa ma pot odihni.In timp ce masina se indeparteaza cu muzica data la maxim, ma intind din nou in pat si ma rog de Morfeu sa ma ajute cu ceva picaturi din licoarea care te ajuta sa dormi.
Dar vaiiiiiiiii!Nu trec nici zece minute si manelele se aud din nou.Ma decid sa inchid geamul cu toate ca in camera e o zapuseala ingrozitoare.Scot capul pe geam la timp sa ma observe individul de la volan.Masina merge incet,ca la parada.Intre timp,pe locurile din spate au mai "poposit" inca doi tineri si o fata.Mai sa fie!Parca ar fi frati: baietii aceleasi tricouri mulate stralucitoare,ochelari de soare si lanturi si bratari groase afisate ostentativ.Fetele,in schimb, fuste scurte si bustiere cat mai decoltate.Cu toate ca masina e decapotabila pare invaluita intr-un nor de la fumul tigarilor din care toti cinci trag cu putere.
Siderat de tabloul oferit si asurzit de decibelii ce se revarsa din boxe nici nu imi dau seama ca soferul a ridicat capul si m-a observat holbandu-ma la ei.Opreste masina cu o frana scurta si....Dumnezeule,ce-mi aud urechile!!!!
"Ce p.. mea de handicapat te boldesti la noi?N-ai somn manca-ti-as?"
Intreaga sleahta chelalaie in grup intrecandu-se in jigniri din ce in ce mai pitoresti.
Scaparea mea vine de unde ma asteptam mai putin.Din capatul celalalt de strada se apropie o alta decapotabila de culoare neagra.Din boxele ei urla cei de la "Parazitii".Doar patru "baietzasi de cartier" se lafaie pe banchetele de piele.Nici unul din ei nu cred ca are mai mult de 20 de ani.
Decapotabila neagra se apropie de masina "chelalaitorilor" si,pentru ca nu are loc sa treaca se apuca de claxonat incontinuu.Pentru moment creierii mei pleaca inainte spre spitalul de nebuni sa faca o rezervare.Zgomotul e infernal.Muzica data la maxim in fiecare masina,cele doua claxoane si,nu o sa va vina sa credeti,dar peste toate se suprapun si injuraturile si amenintarile celor doua tabere.Luminile se aprind pe la toate ferestrele,dar lumea priveste de dupa perdele fara a avea curajul de a spune ceva.
Poate ca ,totusi, cineva a anuntat Politia, caci o masina cu girofaruri se arata intr-un capat de strada.Brusc,pasagerii celor doua masini devin frati.Ambele masini,una cu fata,alta cu spatele, dispar rapid in directia opusa.Din urma lor masina de Politie trece agale de parca ar fi intr-o simpla patrulare de rutina.
Imi asum riscul si ma hotarasc sa nu mai inchid geamul.Ma intind din nou in pat si imi reiau rugaciunile catre zeul somnului.


Dragilor,asta tinde sa devina un fenomen general in Romania.Ne pierdem cultura sau o ignoram,in favoarea muzicii de "coloratura" promovata de tineri care nici macar nu vor sa stie ce e aia munca cinstita,atata timp cat "mamica" si "taticul" ii ofera totul de-a gata.Acesti tineri sunt gata sa "striveasca" cu dispretul lor pe orice "sarantoc" ce nu isi permite o masina luxoasa dotata cu un sistem performant de boxe.Si la ce bun sa ai un asa sistem daca nu il dai la maxim ca sa poti impresiona "copile" cu mintea plina de hormoni zburdalnici.

Zbor

Azi noapte am visat ca zbor
Spre-un univers necunoscut
Am obosit si m-am oprit pe-un nor
Si-am luat-o de la inceput.

Am plutit catre o lume utopica
In care toata lumea se iubea
In lumea in care nu exista frica
In lumea in care toata lumea zambea.

Acolo am invatat si eu sa iubesc
Acolo am invatat sa daruiesc
Acolo am invatat sa zambesc
Acolo am invatat sa traiesc.

Dar,vai a fost doar un vis
Doar o dorinta neimplinita
Si, cand ochii i-am deschis
M-am trezit intr-o lume urata.