Da'pe noi cine ne apara?

In urma cu multi ani eram proaspat angajat la un combinat marisor din oras.Ca toti barbatii,in ziua de salariu,mergeam sa "cotizam" la vreo crasma ordinara.Eram tanar,instinctul de turma era puternic inca in mintea mea.Imi amintesc cum unul din "veterani" s-a cherchelit bine si,impreuna cu unul din colegi,am decis sa il ducem acasa.Din fericire ambii carausi eram de doua ori cat omul care era "o juma'de buletin".De altfel nu era prima oara cand il vedeam cherchelit.De felul lui era un om pasnic,painea lui Dumnezeu cand era treaz si aproape un bibelou cand se ametea.Nu facea scandal,nu vorbea tare,doar se clatina si zambea intr-un fel de neinteles.
Ghidat de vocea sa sovaielnica(de parca nu voia sa il ducem acasa) am reusit pana la urma sa ajungem in fata usii.Cum eram cel mai treaz din tot trioul mi-am asumat raspunderea predarii-primirii(fara proces verbal).Mi-am luat o mina cat mai serioasa,arborand totusi un zambet de complezenta in coltul gurii si am sunat.In cateva secunde usa s-a intredeschis si a aparut capul unei femei.Pe fata ei intrebatoare se citea totusi sictirul fata de tot ce inseamna viata cotidiana.
-Sar'mana doamna!L-am adus pe domnu' Nelu!Stiti,e un pic cam obosit!
-Neluuuuuuuuuu!Ai venit in sfarsit acasa?
Brusc am simtit ca mi se moaie picioarele caci "stapana" a deschis larg usa dand la iveala un fizic de halterofil.Cu o mana si-a insfacat victima de guler si a tras-o in casa,cu cealalta ne-a trantit usa in nas.Atat!Nici tu "multumesc",nici o intrebare.De altfel nici nu ar fi avut cui sa ii mai spuna pentru ca amandoi o rupsesem la fuga de frica sa nu se deschida iar usa.
A doua zi domnu'Nelu a aparut la munca cu un ochi vanat.Chiar daca stiam cu totii ca nu se lovise in drum spre casa,nu i-a pus nimeni nici o intrebare.Se pare ca nu era prima oara.Dupa cateva luni,la o "sedinta" tinuta in crasma din piata,domnu'Nelu ,cherchelit bine,mi-a marturisit plangand ca onorabila consoarta ii face viata un calvar:toata ziua striga la el,indiferent ce face nu e bine,ii ia toti banii din buzunar si il altoieste periodic,doar asa ,cat sa nu uite cine e stapana in casa.Il priveam si vedeam umilinta in ochii lui.El,barbatul linistit,ajunsese in halul asta din cauza ei sau ea incerca oare sa il scoata din stadiul de "bautor calificat"?
Norocul meu a fost ca,intre timp,se mai angajasera altii dupa noi.Asa ca altii au fost "victime" si l-au transportat acasa.

Zilele trecute,cu mare fast,El Presidente a promulgat legea privind violenta domestica.De atunci,televiziunile si presa scot de la naftalina toti monstrii posibili si toate "victimele inocente" .Benzile negre sau blurul puse pe ochii lor lasa totusi sa se vada cu generozitate vanataile.Cu voci sfarsite ,de parca ar fi pe patul de moarte,au grija sa povesteasca de ratia de violenta pe care le-o administrau barbatii.Nu ma intelegeti gresit ,nu pledez pentru violenta,dar nu am auzit macar odata sa ia cineva apararea unui barbat mai putin dotat fizic pe care sotia il ciomageste periodic.
Cine ii ia apararea bietului domn Nelu,care suporta zilnic,pe langa cicaleala si loviturile nevestei,si bataia de joc a celor care se impaunau cu aerele lor de barbati "adevarati".O sa imi spuneti ca o merita,ca avea patima bauturii.Oare?Nu existau si alte solutii?Tata imi povestea despre un coleg,cam muieratic ce-i drept,a carui femeie,extrem de geloasa,il trimitea de acasa numai cu chiloti rupti sau carpiti.Chipurile sa ii fie rusine sa se dezbrace.:))
Ca dom'Nelu sunt foarte multi barbati pe lumea asta.Poate ca nu neaparat sunt loviti fizic,dar poate ca cicalelile ii lovesc cateodata mai tare.Toti insa se inghesuie sa le planga pe bietele femei abuzate(care, apropo ,doresc si beneficiaza de egalitate in drepturi ca si noi.)Da'pe noi cine ne apara?


P.S.Acuma,ca mi-am pus singur latul de gat,astept femeile sa imi traga scaunul de sub picioare.Asadar loviti-ma...cu comentarii.