sâmbătă, 10 decembrie 2011

O brad frumos!

Imi aduc aminte ca ma apucam cu vreo saptamana inainte. Ba chiar doua.Dupa ce goleam librariile de hartie creponata, dupa ce strangeam cateva luni staniolul de la ciocolate , ma apucam incetul cu incetul sa fac ghirlande, taind cu atentie fasiute din fiecare si lipindu-le cu lipiciul ala dubios care mirosea de la o posta. Nucile mai mari , invelite in staniol , completau zestrea de globuri ce se pastra cu sfintenie intr-o cutie de carton, undeva pe dulap. Imi amintesc si cum aducea tata bradul din piata, plin de zapada (unde sunt iernile de altadata?) si cum ieseam intotdeauna cu el afara sa cioplim baza tulpinii ca sa poata incapea in suportul, intotdeauna prea ingust.
Intr-o vreme, mama inventase o chestie interesanta: dadea crengutele cu putin aracet diluat, apoi le presara cu "scartaitoare". Iesea o minune : bradul parea chiar acoperit de zapada. Tot impreuna cu tata inlocuiam in fiecare an beculetele din instalatia electrica si "imprumutam" , pana dupa sarbatori , starterul de la neonul de pe casa scarii.
In seara cu pricina, ne adunam toti in jurul bradului si il impodobeam impreuna cantand, asa cum ne pricepeam, colinde pe care azi nu le auzim pe CD-uri prin orice magazin. Dupa ce asezam ornamentele, agatam in brad si bomboane sau ciocolate, ce erau numarate cu strictete in fiecare seara. Ajunsesem aproape la perfectiune in arta de a camufla "lipsurile" la inventar.


Astazi e o nebunie curata. Bradul nu mai este un simbol al sarbatorilor. El este un obiect care trebuie sa tina pas cu tendintele. Nu pot sa inteleg filmarile in care reporterite grijulii ne indica ce culori sunt trendy anul acesta. Aceleasi "fatuci" ne informeaza inocente ca pretul brazilor astfel impodobiti poate ajunge la mii de lei. Brazii au inceput sa se faca cu orice si din orice. Anual, indivizi ticsiti de bani, mimeaza extazul in fata unor "brazi" confectionati din fier beton si impodobiti cu cristale Swarovsky. O tara intreaga trebuie sa ii vada cum liciteaza mii de euro pentru creatiile acelea horror. Singura lor scuza este ca o fac pentru caritate.
Tot in fiecare an vedem aceleasi reportaje despre brazii furati sau despre cei ramasi prin piete si aruncati. Personal ador mirosul de brad verde, dar (injurati-ma , faceti-ma ecologist!) prefer sa impodobesc unul artificial. Daca as sta la casa sigur as avea plantat unul prin curte. Din pacate nu stau...

In fiecare an traiesc cu nostalgie Craciunul. In fiecare an ma infior la auzul colindelor. In fiecare an astept cu nerabdare sa agat cateva luminite in balcon (asa , ca sa fie frumos si la mine). Cu toate astea, in fiecare an, in mine moare cate ceva din copilul care facea ghirlande de hartie creponata.

6 comentarii:

  1. Poate suntem noi un pic neintelegatori? Poate pe vremea strabunicilor si bunicilor nostri si lor li se parea hartia creponata si staniolul care pentru ei era greu de inteles ca fiind un moft. Cate depsre faptul ca vrei ghirlande de hartie creponata si ceva din copilaria pierduta se poate rezolva. Trebuie doar sa vrei si sa ceri.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Minoki,chiar te-ar incanta un brad din fier?Cat despre ghirlandele din hartie,de ce nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Stii ca eu am in brad artwork-ul copilului meu si sunt foarte mandra de ele sunt mult mai valoroase decat alte cristale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos si adevarat scrii despre''acele vremuri''hirtia creponata,starterul''imprumutat''scirtiitoarea pe post de zapada! imi aduc aminte si eu cu mare nostalgie,de acele vremuri,cind se intra intr-o forfota maxima in casa.noi fiind mai mjulti frati si surori,ne imparteam atributziile! unul batea covoarele,unul o aajuta pe mama la framintat,altul dupa cumparaturi,altul spala,etc. imi mai aduc aminte ca mama,de unde avea,de unde nu avea,ne facea la fiecare un pachetzel si il punea sub brad.a facut asta pina in ultimul an a vietzii el,noi fiind deja mari deacum. ai stirnit si in mine o mare nostalgie,despre acele vremuri.numai zic de colindatori,cite 25-30 ne colindau pe casa scarii,am si ''martori''.ma bucur ca am prins acele timpuri.incaodata iti spun,ai fost inspirat ca ai ales acest subiect.sper ca nu am fost prea lung in scriere,dar nu m-am putut abtine!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Este trist, într-un fel, că avem cu toții o nostalgie din ce în ce mai evidentă față de vremurile care au fost. Este trist pentru că trecerea timpului și evoluția omului și a tehnologiei care ne servește ar fi trebuit să fie la o altă valoare și o altă percepție individuală și colectivă față de acum 22 de ani, să spunem..... Din păcate, în perioada de față ne aflăm pe luciul unui tobogan care nu ne poate duce decât în jos, din multe puncte de vedere.....scuză-mă pentru lungimea comentariului dar am simțit nevoia să spun și aici ce am pe suflet în legătură cu nostalgia și vremurile. Gata, mă duc să ascult o colindă.....Sărbători Fericite și La Mulți Ani !

    RăspundețiȘtergere
  6. Iulian, sincer m-ai uns la suflet cu evocarea Craciunului de alta data. m-am si vazut vrand sa mananc si eu o bomboana de pom si gaseam numai hartiile goale :)) avea sora-mea grija sa "faca curatenie", dar lasa hartiile bine aranjate ca sa iasa la numaratoare :))

    RăspundețiȘtergere