vineri, 16 aprilie 2010

La judecata:Tablou


Se facea ca eram intr-o sala de tribunal.Stiti imaginea aceea clasica:o sala incapatoare,in care toata lumea isi cunoaste drepturile si indatoririle.Unde fiecare sta pe locul lui si asteapta cu mai mult sau mai putina emotie ca judecatorul sau juratii sa imparta dreptatea.Prin ferestrele mari lumina cadea pe chipul judecatorului dandu-i parca un aer binevoitor,in ciuda sprancenelor incruntate.Aaaaaaa!Sa nu uit!Pe cap ,inevitabila peruca de magistrat.In fata,asezati la doua mese,dupa ce si-au strans prieteneste mainile,cei doi avocati isi aseaza in ordine hartiile si discuta cu partile.Odata inceput procesul,totul decurge ca intr-o pelicula premiata cu "Oscar".Toti vorbesc calm,nu se intrerup unii pe ceilalti,pledoariile avocatilor sunt bune de pus in rama.Procesul se desfasoara parca dupa un scenariu bine stabilit in care se cunoaste deja deznodamantul,iar cei prezenti nu sunt decat niste actori care sa ilustreze cat mai bine o sedinta de judecata utopica.Procesul se incheie,vinovatul zambeste obosit,dar mai are puterea si de a intinde mana celeilalte "parti".Peste usoara rumoare din sala se aude doar ciocanitul(aproape sacru) al ciocanelului cu care judecatorul isi consfinteste decizia.Si bate,si bate......
....Si ma trezesc plin de transpiratie,in vibratiile alarmei care seamana atat de mult cu acea bataie a ciocanelului.
Ma uit la ceas,constat ca e destul de tarziu si sar din pat.In mai putin de un sfert de ora reusesc performanta de a face un dus,de a ma "rascheta" si de a-mi frige limba cu o cafea fierbinte si amara.Amara precum viata asta de rahat cateodata.Imi iau servieta si ma indrept catre tribunal.Trebuie sa recunosc ca am o stare de neliniste,atata timp cat nu am mai calcat niciodata intr-o sala de judecata.
Ajung pe la opt fara cinci minute si rasuflu usurat.Un paznic ma redirectioneaza spre un alt corp de cladire in care inainte era un bar de noapte.Ma grabesc spre poarta dar.....surpriza!!!!Poarta e inchisa cu un lacat "de biserica".Din curte un jandarm ma priveste somnoros si nedumerit,apoi,pana sa spun ceva intra in cladire.Poate ca am gresit.Scot citatia si o mai citesc odata.Nu,nu am gresit,scrie ora opt.Ma sprijin de o coloana si imi aprind o tigara.Si apoi inca una....Si inca una.Timpul trece atat de greu.Intre timp lumea incepe sa se adune la poarta.Parca ar fi pe timpul "raposatului" cand lumea se aduna la cozi si vorbeau vrute si nevrute.
In sfarsit,pe la opt jumatate apare jandarmul si deschide poarta.
Intram intr-un demisol intunecat.Fostul bar e "portionat" in cateva incaperi ce poarta numele pompos de "instanta".Pe un panou sunt afisate "kilometri" de liste cu procesele din acea zi.Ma grabesc sa le consult si...din nou surpriza!In fiecare sala sunt 60-70 de procese si toate sunt programate de la ora opt.Raman blocat.Ce inseamna asta?Ma intorc pe calcaie si dau nas in nas cu "inca sotia" mea.Ne salutam din varful buzelor.Ne dam seama ca,dupa atatia ani de casnicie,nu mai avem nimic sa ne spunem.Sau cel putin asta e senzatia.
"Chiar nu vrei sa terminam cu circul asta?" intreb.
"Eu fac circ?Tu esti vinovat pentru toate!"
Brusc imi inchipui ce stupid aratam pe holurile tribunalului certandu-ne chiar si aici.Privind in jur constat insa ca nimeni nu ne baga in seama.Holul s-a umplut de oameni galagiosi care gesticuleaza si vorbesc agitand diferite dosare in maini.Prin viermuiala trece din cand in cand cate o silueta intunecata:cate un avocat in roba.
Si timpul trece,trece atat de greu.Dupa cateva cafele "impanate" cu tigari se deschid usile la sali si suntem chemati inauntru.Ma uit la ceas.E aproape noua jumatate."La ce ne-or fi chemat de la ora opt?"
Intram ca oile intr-o sala destul de mica si suficient de intunecoasa.Neoanele reci nu reusesc decat sa dea o nuanta austera incaperii.Suntem la gramada,acuzati,acuzatori,martori,avocati si chiar oameni carora le place sa isi petreaca timpul liber prin salile de tribunal.Ma uit pe geam si nu se vede nimic prin geamurile prafuite si crapate.Intorc privirea.Singurul lucru ce pare a corespunde imaginii pe care o aveam in minte este o bara schiloada asezata in fata unui podium pe care troneaza un scaun din acelea impozante cu spatarul ce pare ca va atinge tavanul.
Pe "tron" o judecatoare tanara se chinuie sa stabileasca ordinea in sala de judecata.Se pare ca haosul din hol s-a mutat in sala.Norocosii care au reusit sa isi gaseasca un loc pe bancile jegoase se lafaie sau discuta intre ei ori cu avocatii.Usa de la intrare nu are liniste deloc.E un permanent dute-vino de persoane diverse care vorbesc intre ele sau la telefon(chiar daca pe usa se lafaie un anunt care spune ca acestea trebuie inchise).Nimeni nu pare ca o baga in seama pe judecatoare care trebuie sa ridice vocea la maxim ca sa se faca catusi de putin inteleasa.Pe un birou alaturat grefiera se straduieste sa aranjeze un maldar de dosare rufoase.
Ma uit spre avocati.Majoritatea s-au grupat intr-un colt de sala si discuta intre ei .Probabil ca isi spun bancuri destul de bune pentru ca se aude cate un chicotit destul de des.O adunatura in adevaratul sens al cuvantului:burtosi cu chelie slinoasa si cu robele patate de toate mancarurile savurate,avocate imense cu robele ce stau sa plesneasca pe ele si cu cocuri severe,tinerei sau tinerele spilcuite....
Incepe judecata.Cazurile curg unul dupa celalalt.Unora din "heruvimii in negru" li se ofera gratuit "lectii de legislatie" de catre judecatoare.Nu par sa se sinchiseasca prea mult de nestiinta lor."Cum Doamne iarta-ma,isi pun oamenii soarta in mainile unor asemenea incompetenti?".
In sala viermuiala continua,in ciuda apelurilor repetate ale "reginei" de pe podium.Atmosfera te duce cu gandul la o adunare de balci in care fiecare isi lauda marfa sau isi striga durerile cauzate de consumul alcoolului.Caldura devine inabusitoare.
In fata un barbat si o femeie,incearca sa mai strecoare cate o vorba care sa acopere logoreea avocatilor.Judecatoarea incearca sa ii asculte.Si decizia vine relativ repede:"Divort in pronuntare!"
"Atat?Asta inseamna ani de casnicie,planuri facute impreuna,copii care vor suferi fara a avea vreo vina?Totul se termina in cateva minute?Oare chiar nimic nu conteaza?Oare chiar judecatoarea asta tanara stie ce inseamna viata?Pentru ea totul se reduce la paragrafe stupide din legi pe care suntem nevoiti sa le acceptam.La tribunal nu mai este loc de sentimente."
Brusc ma simt obosit si usor ametit.Ma sprijin de un perete si privesc spre sotia mea.Intoarce si ea capul spre mine si,pret de cateva clipe,ne privim tacuti si incrancenati.Inchid ochii si ma napadesc amintirile.
Au trecut atatia ani.Si dupa atatia ani descoperim ca orgoliile noastre sunt atat de mari incat nu mai incap in aceeasi casa."Ce naiba caut eu aici?"Ma simt umilit de tot ce se intampla cu mine,ma simt umilit de nepasarea celor din jur. Imi reprim cu greutate o lacrima ce da sa evadeze din coltul ochiului."Nu trebuie!Sunt barbat!Of!"
Ca prin vis imi aud numele si,instinctiv ma indrept spre bara cu servieta in mana.Mai privesc inca odata la femeia de langa mine.O simt rece,dusmanoasa.
"Asta a fost sotia mea?"
Judecatoarea incearca sa ne propuna un termen de impacare.Din stanga mea avocata incepe sa isi recite "lectia".As vrea sa mai spun si eu ceva dar am gatul uscat.In cele din urma inteleg ca procesul se va amana.Imi iau cartea de identitate si ies pe hol.Ma uit in urma sotiei care pleaca aproape fara sa ma salute discutand aprins cu avocata.


Dragii mei!Cele relatate sunt,din nefericire,lucruri pe care le-am constatat intr-o sala de tribunal.Poate ca o sa imi spuneti ca am exagerat,dar ma macina ideea ca o familie se poate destrama atat de repede.Si la Starea Civila te "unesti" repede dar acolo parca vezi lucrurile altfel.Acolo totul e luminos,plin de flori si de zambete.Aici totul e intunecat:si in sala de judecata si in sufletul tau.Va doresc din suflet sa va fereasca Dumnezeu sa ajungeti vreodata intr-o sala de judecata.Dezamagirea e crunta.

2 comentarii:

  1. Da intr-adevar este o tragicomedie. Spun asta pentru ca si eu am fost martor la un divort si am vazut amestecul acela de bazar, de lume de tot felul, de avocati cu roba si fara roba(imi amintesc ca era o avocata tunsa ca un barbat si vopsita in rosu) si povestile celor ajunsi acolo sa isi ceara dreptatea sau a celor care dupa ani de casnicie vin sa isi imparta nume, copii, case, si toate ce au construit de-a lungul anilor. In ziua aceea mi-am jurat ca nu voi mai calca niciodata pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mai faci? Mai traiesti? Blogosfera te asteapta sa mai delectezi cu postarile tale.

    RăspundețiȘtergere